De la Portal semantic Pagini Favorite

Gatitul miresei

Obiceiuri si traditii de nunta la romani

Desfasurarea nuntii - obiceiuri si traditii de respectat *Glosarul de obiceiuri si traditii Nunta, in esenta, cu exceptia formalitatilor legale, nu reprezinta altceva decat o imbinare de traditii, obiceiuri si reguli populare si bisericesti, pe care atat mirii cat si nuntasii trebuie sa le respecte conform apartenentei religioase si geografice. In timp, traditiile si obiceiurile au suferit modificari, iar multe cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere. Este bine totusi, sa stiti in mare care sunt randuielile traditionale romanesti, chiar daca decideti sa nu le respectati. Va prezentam mai jos derularea evenimentelor din ziua nuntii, si a obiceiurilor care ar trebui respectate, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu, cuplurile au doua perechi de nasi, spre deosebire de restul tarii unde se apeleaza la o singura pereche de nasi). Va sfatuim ca dupa ce parcurgeti paragraful urmator despre desfasurarea nuntii, sa cititi si glosarul de obiceiuri si traditii din incheierea acestui articol. Desfasurarea nuntii - obiceiuri si traditii de respectat Totul incepe cu cererea in casatorie, unde mirele (daca ar respecta ce spune traditia) ar trebui sa mearga in petit la viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi o cere in casatorie pe aleasa inimii. Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai spune) este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa, domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul tinerilor miri. Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase. Obligatiile spirituale, insa, sunt mult mai mari. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti. Pentru a nu se pierde din vedere aceasta datorie a mirilor, din ce in ce mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfarsitul slujbei despre obligatia lor de a-i vizita si a se sfatui cu nasii in momentele dificile pe care le voi avea in viata. Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cu ploconul in brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri.

Dupa primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre). In ziua nuntii, daca ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe alte meleaguri unde mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserica, iar aceasta vine doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui. Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor. Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri `de imbracat`, conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou camasi si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu `vin si bucate alese` (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta, parura si voalul miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei. Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi. Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in timp ce nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica. Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc. Mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pana la biserica se face cu masinile. Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din biserica, insa, mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora. In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul acestei slujbe, ei `logodesc` pe cei doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare de la mana stanga, unde vor ramane pentru tot restul vietii. In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe picior reciproc. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez. Daca pana in momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in randul femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea! Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi traditia spune ca la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei. mai mult despre^[1]