Traditii nunta - Portal semantic Pagini Favorite
Chat online  

Traditii nunta

De la Portal semantic Pagini Favorite

(Redirecţionat de la Traditii)
Salt la: navigare, căutare


mai multe detalii[1] mai mult[2] mai multe detalii[3] mai multe detalii[4] citeste mai mult[5] mai mult despre[6] mai mult despre[7] citeste mai mult[8] mai mult[9] mai mult[10] mai mult despre[11] mai mult[12] mai mult[13] mai mult despre[14] mai mult despre[15] mai multe detalii[16] mai mult[17] citeste mai mult[18]


Cuprins

Elemente care nu trebuie sa lipseasca de la o nunta


Nunta, in esenta, cu exceptia formalitatilor legale, nu reprezinta altceva decat o imbinare de traditii, obiceiuri si reguli populare si bisericesti, pe care atat mirii cat si nuntasii trebuie sa le respecte conform apartenentei religioase si geografice. In timp, traditiile si obiceiurile au suferit modificari, iar multe cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere. Este bine totusi, sa stiti in mare care sunt randuielile traditionale romanesti, chiar daca decideti sa nu le respectati. Va prezentam mai jos derularea evenimentelor din ziua nuntii, si a obiceiurilor care ar trebui respectate, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu, cuplurile au doua perechi de nasi, spre deosebire de restul tarii unde se apeleaza la o singura pereche de nasi). Va sfatuim ca dupa ce parcurgeti paragraful urmator despre desfasurarea nuntii, sa cititi si glosarul de obiceiuri si traditii din incheierea acestui articol. Desfasurarea nuntii - obiceiuri si traditii de respectat Totul incepe cu cererea in casatorie, unde mirele (daca ar respecta ce spune traditia) ar trebui sa mearga in petit la viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi o cere in casatorie pe aleasa inimii. Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai spune) este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa, domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul tinerilor miri. Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase. Obligatiile spirituale, insa, sunt mult mai mari. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti. Pentru a nu se pierde din vedere aceasta datorie a mirilor, din ce in ce mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfarsitul slujbei despre obligatia lor de a-i vizita si a se sfatui cu nasii in momentele dificile pe care le voi avea in viata. Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cu ploconul in brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre). In ziua nuntii, daca ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe alte meleaguri unde mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserica, iar aceasta vine doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui. Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor. Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri `de imbracat`, conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou camasi si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu `vin si bucate alese` (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta, parura si voalul miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei. Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi. Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in timp ce nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica. Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc. Mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pana la biserica se face cu masinile. Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din biserica, insa, mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora. In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul acestei slujbe, ei `logodesc` pe cei doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte.


Semnificatia anumitor Obiceiuri de nunta

De multe ori viata ne surprinde in anumite momente importante facand lucruri ale caror origini si semnificatii s-au estompat odata cu asternerea patinei vremii. In randurile ce urmeaza vom incerca sa redescoperim intelesul anumitor gesture ori lucruri pe care le facem cu ocazia nuntii.

  • Domnisorii si domnisoarele de onoare

Domnisorii si domnisoarele de onoare se regasesc in ritualul nuntii datorita unei legi romane care cerea ca la o nunta sa existe zece martori. De asemenea, in antichitate se credea ca spiritele rele pot participa la o nunta cu scopul de a crea haos si neintelegeri.

  • Tortul de nunta

n zilele noastre se practica taierea tortului. Acest gest semnifica prima sarcina pe care noua familie o are de indeplinit impreuna. Se mai spune ca daca dormi cu o felie de tort de la o nunta sub perna, iti poti visa viitorul partener de viata.

  • Verighetele

Cercul reprezinta simbolul soarelui, al iubirii, al pamantului, al universului si al perfectiunii. Verigheta se poarta pe al treilea deget de la mana stanga deoarece grecii in antichitate credeau ca o vena de la acel deget duce direct la inima....mai multenunta.ro



Tradiţii de nuntă pe cale de dispariţie

Obiceiuri precum cerutul miresei de la tată sau plecarea în luna de miere imediat după petrecere nu se mai practică la fel de mult ca altădată, arată un studiu britanic. Tradiţiile „vechi“ de nuntă sunt considerate „prea ieftine“ de noii însurăţei. Doar primul dans al celor doi miri a devenit mult mai important.

Un site britanic de organizat nunţi a realizat un sondaj prin care a vrut să arate cât de mult s-au schimbat obiceiurile de la acest eveniment din anii '60 şi până acum, relevă „The Daily Mail". Astfel, arată sondajul, în zilele noastre, mirele nu mai „cere mâna" fetei de la tatăl acesteia şi nu o mai trece pragul atunci când intră în casă. Studiul a fost realizat pe un eşantion de 5.000 de adulţi căsătoriţi.

Zgomotoase şi nepractice
taguri

  • traditii nunta
    * insuratei
    * miri
    * disparitie
    * traditii vechi

Un alt obicei pe moarte este lipirea pe maşina mirilor a unei etichete pe care să scrie „prospăt căsătoriţi". Nu se mai poartă nici tradiţia amuzantă de a lega de maşină câteva cutii de aluminiu, care nu e foarte populară în România, dar se practică în multe alte ţări din lume. Tinerele cupluri consideră acest obicei „mult prea zgomotos".

Tot printre tradiţiile practicate din ce în ce mai puţin se numără şi purtatul de către mireasă a unui obiect vechi, a unuia nou şi a unuia împrumutat. Motivul? Faptul că e nepractic şi le dă mireselor bătăi de cap, arată studiul. În prezent, tatăl fetei nu mai este cel care plăteşte nunta, ca în anii '60, iar mirele nu o mai trece pragul casei pe mireasă pentru că multe dintre cupluri au locuit deja împreună.

Majoritatea mirilor pleacă acum într-o mini lună de miere, uneori chiar la câteva săptămâni de la ceremonie, nu direct de la petrecere, ca altădată.Totuşi, aruncarea buchetului miresei către fetele nemăritate este încă un moment important.

Mai există şi veşti bune

Nu toate tradiţiile s-au învechit însă atât de mult. Printre cele care sunt încă la modă este obiceiul ca viitorul mire să se aşeze în genunchi atunci când îi cere mâna partenerei. Cea mai populară tradiţie, care a crescut ca importanţă, este primul dans al mirilor. „Este păcat că multe dintre vechile obiceiuri nu mai sunt la fel de populare. Plecarea imediată în luna de miere, de exemplu, însemna şi plecarea în noua viaţă împreună", spune purtătorul de cuvânt al site-ului The Wedding Inbox.

„Nunţile sunt mult mai spectaculoase acum, aşa că şi costurile sunt mai mari", adaugă Lad. şi unele dintre detaliile organizării nunţii sunt diferite. Confetti trebuie să fie acum biodegradabile.

Aranjamentul meselor e şi el diferit. Cum la nunţile moderne participă mai mulţi invitaţi decât altădată, găsirea unui loc potrivit pentru ei le dă multe bătăi de cap mirilor. În anii '60, cuplurile invitau în jur de 54 de persoane la nuntă. Astăzi, numărul lor este mai mult decât dublu.

"Este păcat că multe dintre vechile obiceiuri nu mai sunt la fel de populare. Plecarea imediată în luna de miere, de exemplu, însemna şi plecarea în noua viaţă împreună."
Mitesh Lad
cercetător

"Nunţile sunt mult mai spectaculoase acum, aşa că şi costurile sun tmai mari."
Mitesh Lad
cercetător

http://www.adevarul.ro/societate/viata/Ce_traditii_de_nunta_sunt_pe_cale_de_disparitie_0_334166869.html

Ciudatenii nunta

Mireasa cu 10 kilograme de mărgele la gât. Aşa cere tradiţia nunţii în Ţara Oaşului

Un kilometru de mărgele, grele de 10 kilograme, purtate la gât! Nu-i deloc uşor să fii mireasă, în Ţara Oaşului, mai ales dacă vrei nuntă tradiţională! O tânără de 21 de ani are de purtat o povară grea; 10 kilograme de mărgelele şi încă 10 kg costumul popular. Socrii nu s-au zgârcit deloc la bani: au cheltuit 50.000 de euro pentru petrecere şi au invitat 2.000 de oameni.

Dansează de parcă ar fi un fulg. De fapt, numai hainele şi accesoriile cântăresc 20 de kilograme. Tânăra din imagini are 21 de ani. Este fiica unui fost primar şi se căsătoreşte cu fiul preotului din sat. E nunta anului în Ţara Oaşului. De fapt sunt două - una modernă, şi una populară. Potrivit tradiţiei, mireasa trebuie să poarte mărgele. Cu cât are mai multe, cu atât e mai înstărită.

Hainele tradiţionale sunt lucrate manual. Şi costă. 3.000 de euro costumul miresei, o mie- cel al mirelui. Numai pregătirea miresei a durat o jumătate de zi, dar, în final, a meritat!

Socrii s-au pregătit pentru nuntă cu 50 de porci, 10 tauri, 200 de găini şi au pregătit peste 5 tone de băutură. Nu de alta, dar au peste două mii de invitaţi. Mai au şi 12 perechi de naşi, printre care şi Mircea Geoană. Mirii s-au cunoscut acum doi ani, la o petrecere.

Până la luna de miere mai este. Azi, urmează nunta modernă, iar mâine petrecerea de după nuntă. Cei peste două mii de invitaţi vor fi găzduiţi într-un cămin cultural. mai multe detalii[19]



Traditii de nunta arabe

O nunta araba este numita Farah. Cultura Araba este extrem de bogata in traditii facand din nunti o sarbatoare si un prilej de voie buna. In ultimii 100 de ani, s-au mai schimbat din obiceiuri, dar foarte multe din acestea inca mai stau la baza organizarii unei casatorii. Inca se mai practica obiceiul nuntilor aranjate sau hotarate de catre parinti, mai exact de catre mame.

Prima Intalnire

Prima intalnire intre mame este concomitenta si cu prima intalnire intre viitorii miri, carora li se va da ocazia sa stea de vorba si sa se cunoasca, nu neaparat supervizati de catre mame. Cateodata un fotograf profesionist va fi prezent la aceasta intalnire intre miri, pentru a capta primele momente ale celor 2. Legea Islamica interzice concubinajul fara ca cei implicati sa fie recunoscuti oficial ca fiind impreuna.

Cererea in casatorie

Daca se ajunge la un consens, urmeaza ceremonia de cerere in casatorie, aceasta fiind tinuta de obicei in casa fetei. Mirele va trebuii sa ceara mana fetei de la tatal acesteia, care isi va da acordul pentru o ulterioara casatorie. Traditia este stricata in acest sens, urmand ca toti cei implicati sa citeasca Fatiha, primul capitol (sura ) din Quran (Coran ) si sa bea impreuna Sharbat-o bautura facuta dintr-o combinatie de fructe si petale de flori. Totodata se face publica decizia de casatorie dintre cei doi.

Cununia

Numita in Araba Khotba/Khotouba, Ta’aho, Ertibat/Irtibat. De obicei, aceste cununii in lumea araba sunt similare cu o adevarata nunta normala, numai ca mireasa poate purta orice doreste. Rochia miresei si costumul mirelui au culori similare. Se va face schimb de inele, ceremonie in care fiecare va pune pe degetul aratator de la mana dreapta verigheta hotarata.

traditii arabe Traditiile de nunta ArabeCeremonia Casatoriei

Locul de desfasurare a ceremoniei de nunta va fi de cele mai multe ori intro moschee (Masjid ). Un Sheikh-o persoana mai in varsta va vorbi despre Profet, despre cum isi respecta el sotiile, despre cum ar trebuii sa respectam si sa tratam femeile si sotiile noastre si cum un adevarat sot trebuie sa-si cinsteasca sotia. Imam-ul ( o persoana cu o autoritate islamica superioara intr-o moschee ) sau Sheikh-ul ii va ruga pe cei doi tineri implicati sa recite frazele si cuvintele oficiale, pentru a-i declara intr-un final sot si sotie in fata lui Alah. Toata aceasta ceremonie nu are conotatie diplomatic-birocratica ci va fi doar pentru ca tinerii casatoriti sa fie acceptati in fata lui Alah.

Petrecerea Henna
Desen Henna Traditiile de nunta Arabe

Mana cu decoratii Henna

Va fi o petrecere destul de mare unde vor fi invitate prietenele miresei, acasa la aceasta. Se va servi mancare si bauturadin belsug, se va dansa, iar mireasa va schimba foarte multe rochii, aproape cate una pentru fiecare melodie. Muzica va fi Muzica Araba sau Muzica Islamica. Interesant este dansul practicat de catre prietenele prezente la aceasta petrecere, dans numit la noi “Dansul din Buric” . O femeie va decora si desena mainile celor prezente in mod traditional Henna. De obicei partile corpului sunt folosite pentru aceste desene sunt mainile si picioarele

Receptia de Nunta

traditii de nunta la arabi Traditiile de nunta ArabeO astfel de ceremonie sau mai bine zis petrecere difera de la o Nunta Arabica la o Nunta Islamica. De exemplu Islamul presupune ca petrecerea sa se desfasoare in doua camere diferite, una pentru femei si una pentru barbati, urmand ca la sfarsitul petrecerii mirele sa mearga la mireasa si impreuna, tinandu-se de mana sa paraseasca petrecerea, desi invitatii vor sarbatorii in continuare.

Nuntile Arabe sunt similare celor Islamice, numai ca la inceputul ceremoniei se va practica traditionalul Zaffa. Este vorba despre un mars marital insotit de muzica foarte zgomotoasa, la sfarsitul caruia se va anunta oficial ca a inceput Petrecerea Ceremoniei de Nunta sau mai bine zis receptia. Nuntile sunt precedate de numeroase numere de distractie practicate de dansatori si dansatoare profesioniste. Dansurile din buric sunt extrem de populare in lumea araba. Petrecerile mari sunt un semn de prosperitate si deseori cei implicati sunt evaluati material dupa marimea receptiei.

Mirele si mireasa au onoarea primului dans, urmand ca ceilalti invitati sa li se alature mai apoi. Taierea tortului este o traditie de nelipsit. Apoi mireasa va arunca buchetul, datina spunand ca cea ce il va prinde va fi urmatoarea fata ce se va casatorii. Mancarea nu va lipsi, fiind preparata din carne de miel si pui, orez, salate si traditionalele deserturi.

Nuntile urbane din acest secol sunt din ce in ce mai mult infuentate de traditiile vestice. De exemplu taierea tortului si aruncarea buchetului nu se practica in nuntile rurale.

http://www.mirificstudio.com/traditiile-de-nunta-arabe/






Chero Pakaryo


Cand mama miresei trece pe langa mire, acesta o va apuca de sari ca o metoda de a cere cadouri de la familia miresei.


Traditii internationale de nunta

Iata cateva dintre tarile in care se respecta traditiile de nunta:




  • Armenia

In Armenia, se elibereaza doi porumbei albi ca simbol al dragostei si al fericirii.


  • Bermuda

In Bermuda, tortul de nunta are mai multe nivele si este cu fructe, iar deasupra are un mic cedru. Acest pom a fost plantat inaintea nuntii si se crede ca va creste, o data cu dragostea mirilor.



  • Anglia

Daca o mireasa din Anglia intalneste in drum spre biserica un cosar, iar acesta ii ofera un sarut, ii va purta noroc.


In Anglia, o mireasa nu permite sa i se spuna pe numele sotului inainte de nunta, deoarece se spune ca aduce ghinion.



  • *
    Olanda/ Elvetia

In Olanda si Elvetia, in curtea noii case a mirilor este plantat un pin, simbol al fertilitatii si al norocului.



  • Italia

In Italia, cravata mirelui este taiata in bucatele, bucatile fiind vandute invitatilor, iar banii obtinuti sunt folositi pentru luna de miere. Partea din fata a masinii mirilor este decorata cu flori, pentru ca mirii sa fie fericiti in calatoria lor impreuna prin viata.



  • Japonia

In Japonia, miresele isi schimba tinuta de mai multe ori in ziua nuntii.


In Japonia, ratele sau o gasca si un gascan erau inclusi in ritual, deoarece sunt pereche pe viata, fiind un simbol al fidelitatii.


Indiferent de ritualurile religioase, majoritatea japonezilor includ traditia impartirii de sake, obicei numit san-san-kudo, san inseamna trei, ku inseamna a distribui iar do inseamna noua. Traditia dateaza de pe vremea cand impartirea de sake crea legaturi formale foarte puternice. Folosind trei cesti de sake puse una peste alta, mireasa si mirele iau trei guri din fiecare ceasca. Apoi si parintii lor fac la fel (in total 9 guri), cimentand astfel legatura dintre familii.


  • Polonia

In Polonia, invitatii dadeau bani pentru a dansa cu mireasa, banii stransi fiind folositi pentru luna de miere.



  • Africa de Sud

In Africa de Sud, atat parintii miresei, cat si cei ai mirelui, duc o flacara din casele lor pana la casa mirilor, pentru a fi foc si in casa lor (focul simbolizand putere, rezistenta, pasiune).



  • Spania

In timpul petrecerii, in Spania, invitatii danseaza un dans special, iar apoi ii dau miresei cadouri.







Traditii de nunta - citirea textelor

Lecturile la nunta nu sunt cerinte religioase sau legale, dar pot fi o buna metoda de a implica familia si prietenii in ziua nuntii. Nu trebuie sa stii Biblia pe de rost sau sa reciti Luceafarul pentru a alege lectura potrivita pentru nunta. Poti gasi poeme, versuri, citate sau pasaje din scriptura care-ti plac tie si au legatura cu ziua nuntii.

Daca la cununia religioasa vei fi restrictionat doar la lecturarea anumitor texte la cununia civila poti citi orice vrei tu, atat timp cat vorbesti cu oficiantul despre acest lucru. Discursul mirilor la receptia nuntii poate fi presarat cu astfel de lecturi.

Daca vrei si tu sa citesti ceva semnificativ la nunta puneti urmatoarele intrebari:

  • Va permite preotul aceste lecturi?
  • Continutul este potrivit nuntii?
  • Un paragraf luat din context se poate intelege?
  • Are pasajul marimea potrivita si este usor de citit?

Poti alege intre lecturile biblice ,poti citi proza, poezii clasice, poezii contemporane sau lecturi multiculturale.

http://www.planificarenunta.ro/Traditii-de-nunta-citirea-textelor_--a11452.html

NUNŢILE EUROPENE – SUPERSTIŢII ŞI TRADIŢII

Chiar dacă încă nu a început sezonul propriu-zis al nunţilor, dat fiind că luna februarie este o lună care celebrează dragostea, iar o continuare firească a acesteia este căsătoria, vă prezentăm câteva tradiţii şi superstiţii europene cu privire la acest eveniment extrem de important din viaţa fiecărui om.

Logodna
Inelul de logodnă. Primele inele de logodnă datează încă din Antichitate. Pe atunci erau nişte inele simple din fier sau aur, care erau puse pe inelarul de la mâna dreaptă. Papa Nicolae a introdus, în anul 860, obiceiul ca tinerei logodnice să-i fie dăruit un inel dintr-un metal preţios, însă acest lucru nu a devenit o tradiţie decât din secolul al XV-lea, mai exact, din 1477, odată cu nunta fiicei lui Carol Temerarul.

În Franţa, pentru multă vreme, tradiţia impunea ca piatra cu care era împodobit inelul de logodnă să fie albă – diamant sau piatra-lunii; în cel mai rău caz, un safir. În prezent, se obişnuieşte să se dăruiască un smarald sau rubine, chiar dacă acum circa 40 de ani ambele erau interzise.

Coşul de logodnă. În Evul Mediu, atunci când o fată era cerută în căsătorie, purta pe cap o cunună de flori. Tânăra alegea margarete sau trandafiri, lucru ce arăta că doreşte un timp de gândire sau că acceptă cererea. Uzanţele spun că logodnicul trebuie să aibă grijă ca, în dimineaţa zilei celei mari, să trimită o jerbă de flori albe sau pastel celei cu care vrea să se căsătorească. Aceasta este varianta modernă a ceea ce era cândva numit „coşul” şi care consta dintr-un obiect de mobilier, un sipet sau un coş cu flori. „Coşul” era decorat cu panglici şi cu flori şi umplut cu cadouri: bijuterii, dantelă, evantaie, obiecte de decor.

Vestimentaţia şi buchetul miresei
Rochia de mireasă. O superstiţie bine-cunoscută este că viitorul soţ nu trebuie să vadă rochia de mireasă înainte de ziua nunţii, deoarece se crede că acest lucru ar aduce ghinion cuplului.
Conform unei tradiţii spaniole, mama soţului îi oferă rochia viitoarei mirese.

Albul, simbolul purităţii, este obligatoriu pentru tânăra mireasă. În Evul Mediu, totuşi, şi chiar mai târziu, se obişnuia ca tânăra să fie îmbrăcată în roşu. Maria Stuart a purtat, pentru prima dată, o rochie albă la nunta ei.

„Something new, something old, something borrowed, something blue”. Conform obiceiurilor, în ziua nunţii, viitoarea mireasă poartă ceva nou – în general, rochia –, ceva vechi – o bijuterie –, ceva de culoare albastră – o batistă, o panglică în buchet sau în păr – şi ceva împrumutat – un voal, mănuşi sau un accesoriu. Această tradiţie datează din secolul al XIX-lea şi îşi are originea în Anglia. Noul semnifică succesul, reuşita în viitor, vechiul se referă la legătura familială a tinerei fete până la căsătorie, articolul împrumutat poartă noroc, iar culoarea albastră simbolizează fidelitatea în cuplu.

Voalul. La fel precum coroniţa de flori, voalul îşi are originile în Antichitate. El reprezenta inocenţa şi virginitatea miresei. Obiceiul de a se merge la altar cu un voal provine din vremea în care bărbatul acoperea capul femeii alese cu un cearşaf pentru a o răpi. Mai apoi, obiceiul s-a schimbat, în vremea căsătoriilor aranjate, devenind un mijloc pentru a se ascunde viitoarea soţie, încă necunoscută. În zilele noastre, voalul este ridicat în cursul ceremoniei religioase. După banchetul de nuntă, există un obicei ca mireasa să taie voalul şi să-l dăruiască tinerelor fete prezente, pentru a le aduce noroc în viitoarea lor familie.

Buchetul miresei. Cruciaţii au fost cei care au importat tradiţia jerbei de nuntă. În ziua destinată ceremoniei nupţiale, femeile o realizau ele însele din flori de portocal. Apoi, în Anglia, această modă s-a transformat şi a devenit un simplu buchet din flori albe, care era ţinut în jos în mâna stângă. În Portugalia, buchetul miresei nu exista; abia sub influenţa francezilor va apărea acest buchet, în ultimul secol.

Tradiţia aruncării buchetului s-a născut în Franţa, în secolul al XVI-lea. La început, buchetul nu era aruncat, bărbaţii trebuind să alerge după mireasă până când reuşeau să pună mâna pe el. Mai târziu, tradiţia s-a schimbat, iar acum mireasa aruncă sau dăruieşte buchetul fetelor nemăritate sau domnişoarelor de onoare, şi se spune că astfel aduce noroc celei care reuşeşte să-l prindă. În plus, conform unei credinţe populare, cea care-l prinde sau îl primeşte în dar se va mărita în acel an.

Alegerea componentelor buchetului miresei are şi ea importanţa ei. Culoarea florilor are o mare valoare simbolică: albul semnifică virginitatea, albastrul – fidelitatea, verdele – pudoarea, în vreme ce negrul exprimă refuzul, iar galbenul – adulterul. Iedera este folosită adesea datorită frunzelor ei verzi şi bogate. Ea reprezintă ataşamentul reciproc şi iubirea veşnică, pentru că, în natură, creşte viguros acolo unde se află.

Conform tradiţiei, dacă o mireasă se împiedică atunci când intră prima dată în casa ei, ghinionul se va abate asupra căminului şi, deci, asupra familiei ei. De aceea, încă de pe vremea Imperiului Roman, bărbaţii trec mireasa în braţe peste prag, ocolind astfel soarta potrivnică. Se mai obişnuieşte ca soţia să stea în stânga viitorului soţ. Astfel, acesta o poate apăra la nevoie, având mâna dreaptă liberă pentru a se putea sluji de spadă. Această tradiţie datează din vremuri îndepărtate, dar şi-a păstrat valabilitatea şi în prezent.

Ceremonia de nuntă
Verighetele. Simbol al uniunii, verighetele sunt foarte importante. Grecii au ales să poarte verigheta pe inelarul de la mâna stângă, în timp ce, în Europa, ea se purta pe mâna dreaptă. Abia în secolul al XVII-lea acest inel se va pune pe mâna stângă, conform unei legende ce datează din Egiptul antic şi care spune că inelarul mâinii stângi este străbătut de vena amoris, vena dragostei, care ajunge drept la inimă. În realitate, obiceiul provine din tradiţia căsătoriei creştine: preotul care oficia ceremonia, după ce atingea pe rând primele degete ale mâinii stângi, degetul mare, arătătorul şi degetul mijlociu (în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh), punea verigheta pe cel de-al patrulea, inelarul, spunând „Amin”. Legenda a fost dată uitării, dar obiceiul s-a păstrat.

Încă de pe vremea lui Pliniu (secolul I d.Hr.), verighetele erau făcute nu din aur, ci de cele mai multe ori din fier şi erau împodobite cu un diamant, ca simbol al trăiniciei uniunii, sau cu un magnet, care simboliza atracţia dintre cei doi. În Rusia, se purtau verighete din argint. Şi în Anglia la fel, însă aici erau decorate cu elemente din aur sau argint. În Italia, în secolul al XV-lea, erau împodobite cu diamante, pietre ce aveau puterea de a menţine dragostea între soţi.

Ordinea de intrare în biserică. Cortegiul face parte integrantă din ceremonialul nunţii şi presupune îndeplinirea unui anumit protocol. Invitaţii intră primii în biserică, se aşază (în stânga, dacă sunt din partea miresei, în dreapta, dacă sunt din partea mirelui) şi se ridică la intrarea cortegiului. Soţul intră la braţul mamei lui. Dacă mama a decedat, va intra la braţul bunicii, al surorii sau al naşei sale. Va parcurge culoarul central al bisericii, cu mama în stânga lui. Soţul o va conduce pe mama sa până la locul ei, apoi se va opri lângă altar, întors către intrarea în biserică. Urmează tatăl soţului, care o conduce pe mama miresei la locul ei, apoi se alătură soţiei sale.

Mireasa va fi condusă cu maşina sau cu caleaşca în faţa bisericii de către un bărbat pe care-l va alege ea (tată, frate, văr). Poate merge pe jos, dacă nunta are loc la ţară. Mireasa intră la braţul drept al tatălui ei, dacă acesta trăieşte, sau al unui unchi, bunic, frate mai mare sau naş; va sta în stânga acestuia, dacă este un militar, sau în dreapta lui, dacă este civil. Este urmată de domnişoarele (copiii) de onoare şi străbate culoarul central până la logodnicul ei, într-o atitudine demnă şi plină de reculegere, fără a-şi saluta prietenii şi cunoştinţele.

Mireasa nu trebuie să poarte niciun inel în timpul ceremoniei de căsătorie, nici măcar pe cel de logodnă. Trebuie să-l încredinţeze înainte de slujbă unei persoane alese de ea (mamă, soră, prietenă etc.) şi şi-l poate pune din nou pe deget înaintea recepţiei.

La ieşirea din biserică. La încheierea slujbei religioase, copiii de onoare pot ieşi primii, înaintea mirilor, cu coşuleţe umplute cu petale de trandafiri, sau pot forma un cortegiu în urma tânărului cuplu. După aceea vin mirii (mireasa, la braţul stâng al soţului ei). Apoi părinţii lor (tatăl miresei îi dă braţul mamei mirelui, urmaţi de tatăl mirelui la braţ cu mama miresei, simbolizând astfel contopirea familiilor), bunicii lor, martorii, familiile şi invitaţii (bărbaţii avându-le în stânga pe doamne). Se obişnuieşte ca o parte a celor prezenţi, adeseori prietenii, să iasă primii, pentru a-i întâmpina pe miri cu boabe de orez. În zilele noastre, se întâmplă destul de des ca mirii să dea drumul unor porumbei la încheierea ceremoniei religioase sau atunci când se închină un pahar în cinstea lor, cum este cazul în Rusia, în Italia, în Statele Unite sau Filipine. Prin eliberarea păsărilor, cuplul marchează voinţa lui de a răspândi în jur pace. Aceste păsări sunt monogame, formează un cuplu unit toată viaţa şi, deci, sunt un simbol al fidelităţii.

Încă din Antichitate, spre cuplul care iese din biserică se aruncă boabe de orez sau de anason, ca să-i aducă prosperitate şi fecunditate. Astăzi, orezul este înlocuit cu confetti în formă de petale de flori, simbol amintind de fertilitate şi fecunditate.

Militarii care se căsătoresc în uniformă trec pe sub o boltă alcătuită din săbiile camarazilor lor. Acest obicei îşi are originea în bolta de oţel pe care au format-o deputaţii pentru a-l întâmpina pe regele Ludovic al XVI-lea la Primărie, pe 17 iulie 1789, ca să-l apere. De fapt, era o imitaţie a ritualului de învestire masonică. Cavalerii pot forma un scut de cravaşe, iar vânătorii, în uniformă şi cu panaş, îi pot întâmpina pe miri în sunetul goarnei.

Recepţia
Tortul tradiţional. Tortul de nuntă reprezintă, încă din Antichitate, fertilitatea, fericirea şi prosperitatea ce li se doresc tinerilor miri. Romanii presărau firimituri din el deasupra capetelor noului cuplu. Uneori, erau aruncate bucăţi din tort deasupra capului miresei.

În secolul al XVIII-lea, în Anglia, exista tradiţia pregătirii unor prăjituri impresionante, pe mai multe etaje, care, în Franţa, s-au transformat în torturi supraetajate. Se considera că, cu cât acestea erau mai înalte, cu atât mirii aveau să fie mai fericiţi. Această formă se mai foloseşte şi astăzi. Englezii, foarte nostalgici, păstrează uneori, ca amintire, o bucată din tortul de nuntă. În unele regiuni ale lumii, s-au menţinut până azi obiceiuri vechi: în Statele Unite, domnişoarele de onoare pun două bucăţi de tort sub patul lor, pentru a se mărita cât mai repede.

Onoarea de a tăia tortul îi revine miresei, care trebuie să taie ea singură prima bucată din acesta. Există o superstiţie cum că nerespectarea acestei reguli atrage după sine sterilitatea femeii respective. În acelaşi timp, soţul pune mâna pe cea a miresei. Astăzi, unele cupluri preferă să taie tortul împreună, ceea ce le asigură o descendenţă comună.

Traditii nunta - legarea panglicilor si a mainilor

Legarea mainilor la nunta este un ritual in care mirii sunt prinsi unul de celalalt la incheietura mainii cu o cordeluta sau o panglica.

Traditii nunta - legarea panglicilor si a mainilorOriginea traditiei

Traditia facea parte din ceremonia nuptiala de pe vremea Imperiului Roman. Ritualul a ramas popular pana la reformarea legii casatoriilor romano catolice care cerea prezenta unui preot la nunta.

In ziua de astazi unele cupluri aleg ceremonia legarii manilor. Acest ritual poate fi realizat de oficiantul nuntii, de invitati sau chiar de cuplu.

Ce se spune


In timp ce are loc aceasta ceremonie mireasa si mirele pot spune:

Mirele: Asa cum aceste panglici se impletesc, iar mireasa continua zicand: asa ne vom uni noi viata.

Ajutorul parintilor


Mama miresei si cea a mirelui ofera cate o bucata de panglica, fiecare avand o culoare diferita.

Oficiantul spune cateva cuvinte despre panglici, ca fiind individuale pana cand mireasa si mirele fac una singura, legandu-le.sursa:

http://www.planificarenunta.ro/Traditii-nunta-legarea-panglicilor-si-a-mainilor_--a11513.html

Cele mai ciudate tradiţii de nuntă

Furatul miresei sau dansul cu găina pot fi considerate obiceiuri cel puţin bizare de necunoscători. Tradiţii ciudate, însă, nu se întâlnesc doar la noi.

Iată ce practici şi obiceiuri neobişnuite de nuntă se practică astăzi în lume.

În China, oficierea nunţii este prilejuită de un obicei de corespondenţă printr-o serie de trei scrisori. Prima scrisoare este trimisă de familia mirelui rudelor soţiei, prin care mireasa este cerută în căsătorie; a doua scrisoare însoţeşte cadoul pe care familia mirelui îl oferă familiei miresei, iar cea de-a treia este oferită miresei în ziua nunţii, prin care se anunţă oficial acceptarea acesteia în familia viitorului soţ.

În Bangladesh, practicile ceremoniei religioase sunt similare cu legămintele unei frăţii. În regiunea Bengali mai exact, mireasa trebuie să guste din sângele soţului, din degetul mic al mâinii, care este apoi preparat cu frunze de betel, o plantă etnobotanică consumată de obicei după masă.

O superstiţie familiară printre miresele din Anglia este moneda aşezată în pantof în ziua nunţii, pentru noroc şi prosperitate.

Un obicei vestimentar diferit se întâlneşte în Japonia, unde miresele obişnuiesc să îşi schimbe ţinuta de câteva ori în ziua nunţii.

Potrivit tradiţiei, acestea trebuie să poarte kimonoul, rochia de mireasă tradiţională japoneză, cel puţin cinci ore înainte de începerea ceremoniei. De asemenea, sesiunea de fotografiere din ziua nunţii este considerată cel mai important moment în ziua nunţii.
În Franţa, în schimb, ceremoniile se manifestă mai gălăgios. Astfel, în timpul petrecerii, oaspeţii ies în faţa ferestrei mirilor şi încep să lovească din oale şi tigăi într-un zgomot asurzitor.

Glumele în ziua nunţii de genul "poate mireasa a uitat unde este biserica", nu sunt tocmai apreciate de miri în ziua nunţii atunci când se află în faţa altarului. Şi totuşi, în Italia, obiceiul cere ca în ziua nunţii, cavalerii de onoare să îl tachineze pe mirele, în timp ce îşi aşteaptă mireasa.

În unele sate din Africa, tinerii însurăţei îşi petrec noaptea nunţii în trei. Atmosfera este animată de una dintre soacre, care participă în calitate de martoră, pentru a certifica virginitatea miresei. Daca bătrâna consideră că mireasa este "experimentată", poate susţine că aceasta din urmă nu a fost virgină şi poate cere anularea căsătoriei.

În Scoţia se practică "înnegrirea miresei". Rudele şi prietenii acesteia o "răpesc" şi o acoperă cu cele mai urât mirositoare şi lipicioase substanţe pe care le găsesc. Miresele sunt acoperite cu un amestec de ouă, sosuri, unt, brânză, peşte, în principiu alegerea ingredientelor depinde de bunul plac şi imaginaţia răpitorilor. După ce mireasa a fost oficial "înnegrită" este plimbată prin oraş, prin baruri.
Obiceiul bocitului se pactică şi în comunitatea Tujia din China. Cu diferenţa că aici, miresele şi femeile din alaiul acesteia trebuie să plângă timp de o lună înaintea nunţii.
Tradiţiile culturii indiene se evidenţiază prin superstiţii mai morbide decât în orice altă parte a lumii.

Potrivit credinţei locale, femeile Manglik Dosh (născute când Marte şi Saturn se află în casa a şaptea) sunt blestemate să le moară soţii. Pentru a amâna această prezicere, ele trebuie să se căsătorească mai întâi cu un copac sau un alt obiect şi abia apoi cu un bărbat. Copacii şi celelalte obiecte sunt distruse pentru a le feri soţii de o moarte prematură.

În Fiji, binecuvântarea din partea părinţilor cere ca mirele să ducă socrului un altfel de cadou. Pentru a primi mâna viitoarei soţii, mirele trebuie să facă rost de un dinte de balenă, simbolul suprem al bogăţiei. El trebuie să pregătească un festin pentru rudele miresei, iar înaintea nunţii, mireasa trebuie să fie tatuată pentru a fi şi mai frumoasă.

http://nunta.unica.ro/detalii-articole/articole/nunta-traditii-ciudate-229.html

Nunta Sienna Miller si Jude Law

Desi inca nu s-au casatorit legal, Jude Law si Sienna Miller sunt deja sot si sotie in ochii shamanilor din Laos. In luna aprilie a acestui an cei doi actori si-au celebrat dragostea intr-o ceremonie de binecuvantare inainte de casatorie, “oficiata” in Sudul Asiei. Aventuri fierbinti cu dadaca Cei doi s-au cunoscut pe platourile de filmare ale peliculei “Alfie”, unde ca si in viata reala, Jude este un playboy cuceritor. De atunci au ramas impreuna, iar in 2005 s-au logodit. Jude, care are 3 copii cu fost lui sotie, Saide Frost, nu si-a respectat angajamentul. Naiva Sienna l-a prins in patul lor “conjugal” cu Daisy Wright, dadaca copiilor. Intreaga aventura, extrem de analizata si despicata de media, a facut-o pe Sienna sa isi ia “la revedere” de la iubirea vietii ei. Imblanzirea unui playboy de Hollywood Trei ani mai tarziu, in octombrie 2009, cei doi s-au impacat, pregatiti mai mult ca oricand sa spuna: “Da”. Desi nu a trecut decat un an de atunci, se pare ca dragostea lui Jude pentru Sienna a triumfat, caci “dandy-ul” de Hollywood poate jura cu mana pe Biblie ca este credincios. Excursie in Laos si ceremonia “Baci” In luna aprilie a acestui an, cuplul a luat parte la o ceremonie traditionala “Baci”, in timpul unei vacante in Laos, Sudul Asiei. Cei doi au fost binecuvantati de un shaman local, care le-a unit destinele, legandu-le incheieturile mainilor cu bratari alb-rosu. Printul Nithakong Somanith, ambasadorul cultural si artistic al “Organizatiei Nationale de Educatie, Stiinta si Cultura” le-a povestit actorilor totul despre ceremonie. Se presupune ca aceasta legatura nu este recunoscuta in fata legii, ci este un pact in fata Domnului, care poate fi pecetluit doar de shamanii din munti. De obicei, ceremonia “Baci” are loc in dimineata nuntii, este urmata de binecuvantarile de nunta ale calugarilor shamani si de o masa festiva cu bere si bauturi alcoolice din orez. La plecare, cei doi au semnat cartea vizitatorilor la restaurantul Tamarind, unde au notat: “Totul este minunat! Jude si Sienna.” Nunta conventionala si casa de 5 milioane de dolari Desi au vrut sa tina ceremonia secreta, Jude a aparut recent cu faimoasa bratara alb cu rosu la “Tony Awards”, in New York. Cei doi planuiesc anul acesta o nunta mult mai conventionala, in fata familiei si a prietenilor. Fashion designerul Savannah, sora miresei, deloc multumita de impacarea Siennei cu Jude Law, a declarat ca nunta este iminenta, dar ca ea nu-i va crea rochia de mireasa surorii ei. Celebrul cuplu este pe cale sa-si cumpere o casa de 5 milioane de dolari.

http://www.miresedisperate.ro/articole/Nunta-Sienna-Miller-si-Jude-Law-825.html

Superstitii si traditii de nunta... cu explicatii

Mire si mireasaV-ati intrebat vreodata de ce mirele trebuie sa treaca pragul casei cu mireasa in brate? Pentru ca se spune ca daca mireasa se impiedica de prag, ghinionul ii va urmari pe cei doi toata viata. În realitate, nici unei mirese nu i-ar surade sa se impiedice si sa intre in genunchi in propria casa. Si-apoi, de ce sa nu recunoastem, e placut sa fii purtata in brate de iubit. Responsabile cu superstitiile sunt de obicei soacrele sau nasele. Ele sunt cele ce stiu mersul lucrurilor si trebuie sa se asigure ca totul se petrece conform planului. Ele sunt cele ce vor insista ca lucrurile se fac intr-un fel si nu altfel, pentru ca se spune ca… si nu e bine sa… si trebuie sa… ca sa nu…

E cazul sa fim superstitiosi in ziua nuntii? De ce nu? Superstitiile legate de nunta pot fi amuzante dar cat de in serios le luati depinde strict de voi si de credintele voastre personale. Sunt destule cupluri care s-au vazut inainte de cununie imbracati in echipament complet si casnicia lor a trecut testul timpului. Asadar, puteti tine cont de superstitii dar nu transformati asta intr-un mare stres. Nu asta trebuie sa fie grija voastra in ziua nuntii. Sa le trecem totusi in revista…

„Se spune ca“… Realitatea e…

…Se spune ca e bine ca domnisoarele de onoare sa fie imbracate la fel pentru a indeparta spiritele rele… În realitate, pe vremuri, una dintre traditiile de nunta era ca mireasa sa fie ascunsa intre domnisoarele de onoare… Mirelui i se prezentau pe rand domnisoarele si el trebuia sa ghiceasca repede, repede care dintre ele e mireasa lui… Joc de societate? Tras de timp? Pe vremuri nu toate casatoriile erau consimtite de ambii parteneri. De aici si voalul care acoperea fata miresei pana la altar: mirelui nu trebuia sa i se lase nici o sansa sa o ia la sanatoasa inainte de a fi „legat“ prin sfanta taina a cununiei.

…Se spune ca la nunta aduce noroc sa ai ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut si ceva albastru… Desigur, am vazut aceasta traditie in special in filmele americane dar ne-a placut si am imprumutat-o si noi. De la ce vine insa? Sunt doua versuri in limba engleza: „Something old, something new, something borrowed, something blue… and a sixpence for my shoe“. „Ceva vechi“ simbolizeaza trecutul miresei, legaturile ei cu familia – si de obicei e vorba de o bijuterie pe care „mama mea mi-a dat-o in ziua nuntii mele si eu ti-o dau astazi tie iar tu poate vei vrea sa i-o dai fiicei tale“. Un gest frumos, intre mama si fiica, sau si mai frumos intre soacra si nora, bijuteriile vechi sunt intotdeauna valoroase… Ceva nou este simbolul inceputului de drum – cele mai multe mirese aleg ca rochia alba sa fie acel „ceva nou“. „Ceva de imprumut“ (eventual purtat de alta mireasa la nunta ei, acum fericita in casnicie) imprumuta putin din norocul deja probat de o prietena a miresei. E bine sa stii ca prietenii iti sunt alaturi. Iar albastrul… Ei bine, albastrul era culoarea traditionala a rochiilor de mireasa in epoca pre-victoriana. Prima mireasa imbracata in alb a fost Regina Victoria, care a dat astfel tonul unei noi mode. De cele mai multe ori, jarteluta prinsa de piciorul miresei este acel ceva albastru. Cat despre moneda norocoasa care se pune in pantoful miresei – ea se presupune ca aduce belsug noii familii.

…Obiceiul ca mireasa sa arunce si jarteluta, nu doar buchetul, vine din Franta, unde se spune ca aduce noroc sa ai o bucatica din rochia unei mirese. Si ca sa nu li se mai sfasie rochiile in dimineata nuntii, frantuzoaicele puneau un piciorus pe scaun si-si scoteau jarteluta, cu gratie. Momentul acesta a devenit mai picant dupa ce mirele a fost cel desemnat sa traga cu dintii jarteluta miresei. Înainte sa va conformati acestui obicei de imprumut, e bine sa va ganditi daca vreti cu adevarat fotografii cu fusta ridicata… Asistenta va fi incantata, in mod cert. Se spune ca buchetul se arunca spre domnisoarele de onoare iar jarteluta spre cavaleri… În felul acesta, invitatii vor sti la a cui nunta urmeaza sa mai joace.

…Se spune ca nu e bine sa te imbraci in toata tinuta pentru ziua nuntii… La probele pentru rochia de mireasa, trebuie sa lasi deoparte macar un pantof sau o manusa. De asemenea, se spune ca in ziua cea mare, nu trebuie sa te privesti prea mult timp in oglinda, pentru ca risti sa fii parasita la altar sau nunta sa se amane. În realitate, probabil ca „babele“ vor sa se asigure ca nu pierdeti prea mult timp admirandu-va in oglinda, ca sa nu intarziati la biserica.

…Se spune ca daca in ziua nuntii ploua, e semn de belsug. La fel, daca pe drumul spre biserica vedeti un curcubeu, casatoria voastra va fi una fericita. Tot pentru belsugul casei, se arunca in calea mirilor galeti cu apa.

…Se spune ca mireasa nu trebuie sa poarte perle, pentru ca perlele sunt simbolul suferintei… În realitate, perlele
adevarate sunt foarte scumpe si nu multi si le pot permite. Daca ne gandim ce sunt perlele, putin adevar exista: o perla se formeaza in scoica daca un fir de nisip patrunde in cochilia ei. Sideful e doar felul in care scoica incearca sa se protejeze de firul de nisip.

…Se spune ca nu e bine ca miresele sa se intalneasca la biserica… De aceea, inevitabil, veti sta ascunsa in pridvorul bisericii, sau dupa biserica, pentru ca astfel de intalniri sunt inevitabile. Am vazut insa nunti oficiate in paralel in multe biserici ortodoxe si nici una dintre mirese nu parea sa fie deranjata de cealalta.

…Se spune ca daca mireasa va scrie numele unei prietene pe pantoful cu care intra in biserica pentru cununie, o va „trage“ si pe prietena dupa ea, in randul mireselor… În realitate, e inca un mod de a sublinia prietenia intre femei… „Vrei sa te scriu? Zi-mi, ca te scriu! Vezi ce importanta esti pentru mine?“

NU SE FAC NUNTI

- In toate zilele de miercuri si vineri de peste an;
- In ajunul Praznicelor imparatesti;
- In saptamana dinaintea Postului Sfintelor Pasti;
- In postul Sfintelor Pasti
- In Saptamana Luminata
- In Duminica Rusaliilor
- In Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
- In Postul Adormirii Maicii Domnului
- Taierea capului Sf Ioan Botezatorul
- Inaltarea Sfintei Cruci
- In Postul Nasterii Domnului
- De la nasterea Domnului pana la Botezul Domnului
…Se spune ca daca vrei sa te mariti mai repede e bine sa-ti pui voalul unei mirese pe cap si asta va atrage ursitul… In realitate, orice femeie imbracata intr-o rochie eleganta, cu un voal alb pe tample ofera o imagine frumoasa. Si poate, vazand-o astfel, iubitul ei va intelege ca e momentul sa puna „intrebarea aceea“. Ar fi romantic sa o faca acolo, pe loc… Sau daca nu, curand. Uite, a prins si buchetul! De cate „sugestii fine“ mai are nevoie?!

…Nu se fac nunti in post … Pentru ca postul implica abstinenta. Nu se fac nunti in mai… Pentru ca babele spun ca te „mai“ mariti inca o data daca ai nunta in mai. Nu se fac nunti martea si vinerea. Pentru ca sunt zile dominate de planete razboinice si inselatoare (Marte si Venus). Se spun multe lucruri si realitatea este adeseori alta. De fapt, nunta in sine este un mare rit de trecere, pe care fiecare dintre noi are nevoie sa-l traiasca pentru a merge mai departe. Este o treapta in devenire, sfarsitul „adolescentei sociale“, intrarea in randul „celor asezati“. Savarsim toate ritualurile inconjurati de prieteni, de familie, ziua nuntii nu este decat o mare declaratie de dragoste facuta in public: Iata: acesta/aceasta este jumatatea mea, pe care am ales-o si pe care nu o impart cu nimeni. Priviti-ne bine, suntem de-acum impreuna si facem tot ce trebuie sa ne asiguram ca nici omul, nici Dumnezeu, nici ghinionul nici vremea rea nici alinierile nefaste de planete nu ne vor desparti. Iata, suntem dispusi sa va luam cu noi in aceasta calatorie prin lumea celor „mari“ – prindeti buchetul, prindeti jarteluta, luati o bucatica de tort si puneti-o sub perna, admirati-ne, invidiati-ne, doriti-va sa fiti ca noi…

Toate traditiile, toate micile gesturi, toate superstitiile au legatura cu vremuri vechi, in care oamenii traiau intr-o lume magica si isi desfasurau viata dupa ritualuri care dadeau sens si inteles oricarui gest. Ne nastem cu o inclinatie spre magic, spre ritual, spre ascuns. Credem in ghinion si in noroc, in destin si in rostul fiecaruia dintre noi pe pamant. Între toate evenimentele vietii noastre, pana la nasterea primului copil, nimic nu se compara cu ziua nuntii. De aceea vrem sa fie perfecta ziua la care o sa ne gandim toata viata. De aceea aniversarea casatoriei este importanta. Poate ca intr-o buna zi, peste 10, 25 sau 50 de ani, vom vrea sa ne reinnoim promisiunile facute in fata lui Dumnezeu si a prietenilor. Dar trebuie sa asteptam 10 sau 25 de ani pentru a face din aniversarea casatoriei prilej de mare
bucurie? Nu. Fiecare an de casnicie poate fi sarbatorit…

Desigur, cati dintre cei ce-si unesc destinele vor ajunge la nunta de diamant, veti spune… Acum este momentul sa visati. Si puteti visa orice, chiar si ca veti ajunge la aniversarea a 75 de ani de casnicie. Acum e momentul sa va inconjurati de semne bune, de obiecte aducatoare de noroc, acum trebuie sa respectati ritualurile, sa va permiteti sa credeti in magia zilei pentru care va pregatiti… Cat despre ce urmeaza dupa… se spune ca primii 40 de ani de casnicie sunt cei mai grei…


mai multe detalii[20]


Nunta de argint UN SFERT DE SECOL IMPREUNA


de Claudia Budica

La 25 de ani după ce şi-au unit destinele, cuplurile longevive se regăsesc, cu ceva riduri la activ, dar la fel de îndragostiţi, în faţa altarului. “Incredibil - gândesc şi simt amândoi la unison, cum au trecut 25 de ani!”.


Nunta de argint este un obicei cu o tradiţie venerabilă, desprins, se pare, dintr-o străveche civilizaţie păgână ce a existat pe actualele meleaguri ale Franţei. Tradiţia a renăscut şi a câştigat teren în Evul Mediu, când soţii cu stare obişnuiau să îşi încoroneze soţia cu o cunună de argint la aniversarea a 25 de ani de căsătorie. Nunţile de argint au fost, veacuri întregi, o tradiţie a micii burghezimi de la oraş, răspândindu-se în mediul rural abia în secolul al XIX-lea.

Astăzi, puţine cupluri mai aniversează nunta de argint, ceea ce face momentul cu atât mai special şi mai demn de o organizare plină de fast şi romantism. Încununare a fericirii mature, conştiente, puternice, nunta de argint celebrează iubirea care a ţinut cuplul unit un sfert de secol.


Din nou în faţa altarului
După 25 de ani de căsătorie, cei doi soţi se regăsesc în faţa altarului. Le vor ţine lumânările naşii, aceiaşi de acum 25 de ani sau alţii, după preferinţe. Preotul va întări şi va binecuvânta jurămintele pe care cei doi şi le-au făcut când şi-au unit destinele, iar mirii îşi vor dărui inele de argint, ca simbol al trăiniciei conjugale.


Aniversarea celor 25 de aniversări
25 de ani petrecuţi împreună sunt, nu-i aşa, un motiv suficient pentru a sărbători. Şi, cum numai o dată e nunta de argint, pentru cei dragi niciun efort nu va fi prea mare pentru a asigura fericitului cuplu o petrecere sublimă şi o amintire preţioasă pentru viitor.

De aceea, slujba religioasă celebrând nunta de argint continuă întotdeauna cu o petrecere dedicată sărbătoriţilor. Celor pe care doresc să-i aibă în preajmă la cea de-a 25-a aniversare, cuplul le poate trimite invitaţii ”asortate” cu tematica aniversării: tipărite pe hârtie argintie sau cu litere argintii. Alături de detaliile organizatorice privind petrecerea, invitaţia va preciza, drept mărturie, şi data la care cei doi s-au căsătorit.

Tocmai pentru că este o aniversare atât de plină de semnificaţii pentru ei, personalitatea, gusturile şi stilul lor de viaţă vor fi criteriile decisive în alegerea locaţiei petrecerii. Dacă sunt persoane dinamice, care adoră să-şi petreacă timpul liber în natură, o petrecere în aer liber, pe o pajişte, la munte, într-o poieniţă, pe o terasă de la ţărmul mării ori pe malul unui lac cu siguranţă îi va încânta. Pentru cei pretenţioşi, cu gusturi rafinate, un restaurant somptuos va fi o alegere potrivită, în timp ce un cuplu care îşi doreşte o petrecere cu o atmosferă prietenoasă, familiară, va prefera un local mai intim sau poate chiar îşi va întâmpina invitaţii în propriul cămin, decorat de sărbătoare.

Oriunde ar avea loc petrecerea, în ziua cea mare, cuplul îşi va întâmpina invitaţii cu tot protocolul cuvenit, vor primi urările şi felicitările celorlalţi, după care îşi vor lua în primire rolul de gazde ale petrecerii, asigurând buna-dispoziţie şi antrenul general. Se înţelege că nu este deloc momentul ca mirii sau invitaţii să depene amintiri triste sau, Doamne fereşte, momente funebre din istoria familiei. Altminteri, petrecerea ar putea semăna cu un soi de parastas. Muzica va ţine cont în mod obligatoriu de preferinţele audienţei; dacă majoritatea celor prezenţi sunt de vârsta a doua, pretenţiile techno şi house ale copiilor adolescenţi vor fi temperate cu promisiunea că se vor putea zbânţui în voie pe astfel de ritmuri când vor celebra propria lor nuntă de argint. De data aceasta, sărbătoriţii sunt protagoniştii şi merită o petrecere întocmai aşa cum şi-o doresc.


Daruri de argint
Cea de-a 25-a aniversare de la căsătorie va rămâne în memoria cuplului şi prin darurile pe care le vor primi – unul de la celălalt, dar şi de la cei care le vor fi aproape cu acest prilej.

Obiectele din argint sau argintate sunt darurile privilegiate la acest eveniment. Bijuterii-pereche din argint pentru ambii soţi, rame argintate pentru fotografiile ce vor sta, peste ani, mărturie nunţii de argint, seturi preţioase de tacâmuri din argint, un poem scris cu cerneală argintie şi dedicat, într-o clipă de inspiraţie, lor şi numai lor, sau o sticlă de şampanie personalizată, pe care stau scrise numele mirilor şi data nunţii de argint pot fi tot atâtea daruri de suflet ce vor avea ecou, în timp, în memoria fiecăruia.


Tradiţie de cuplu pentru un cuplu cu tradiţie
Pentru a avea mereu proaspătă în minte ziua în care şi-au unit destinele, soţii îşi pot dărui un album cu fotografii aşezate cronologic ce vor reconstitui istoria în imagini a cuplului: nunta, copiii, eventualii nepoţi, prietenii, casele în care au locuit, călătoriile pe care le-au făcut etc. Ca să se bucure şi mai abitir mai târziu, cuplul va continua să adauge fotografii pe măsură ce înaintează în vârstă. La fel de potrivit este un jurnal legat în piele, cu colţurile îmbrăcate în argint, în care să îşi scrie amândoi memoriile celor 25 de ani de căsătorie, apoi emoţiile nunţii de aur, la a 50-a aniversare conjugală, şi poate chiar ale celei de diamant, când vor sărbători 60 de ani împreună.

De asemenea, sărbătoriţii îşi pot imprima un CD cu melodii din perioada în care s-au căsătorit, îşi pot scrie reciproc declaraţii de dragoste pe care le vor tipări cu tuş argintiu şi apoi încadra într-o ramă de aceeaşi culoare, sau chiar îşi pot întemeia o tradiţie de cuplu care să îi reprezinte şi să îi încânte de-a lungul vremii. Un prieten bun, de exemplu, organizează în fiecare an, la aniversarea nunţii, o petrecere la care soţia sa îmbracă rochia de mireasă.


A doua lună de miere
Nunta de argint este o ocazie minunată pentru o a doua lună de miere. De data aceasta, mirii îşi pot face cadou destinaţia extravagantă la care visează de mult timp – un paradis în care pasiunea să reînflorească, iar cei 25 de ani de iubire împărtăşită să stea chezăşie pentru un viitor la fel de luminos. mai mult despre[21]


OBICEIURI SI TRADITII ROMANESTI » Obiceiuri si traditii de nunta


Diferitele regiuni ale tarii au traditii romanesti aparte, superstitii legate de ziua nuntii si de viitorul mirilor. Insa toate acestea sunt mult mai bine intelese de locuitorii din mediul rural care nu concep ca o nunta romaneasca sa nu se desfasoare conform traditiilor. Astfel, indiferent de regiune, petitul este primul pas pe care trebuie sa-l faca tanarul care vrea sa se casatoareasca. Acesta merge insotit, de prieteni, de parinti sau de rude in casa viitoarei mirese, unde ii cere, in mod oficial, mana. In aproape toate regiunile acest obicei de nunta a dobandit caracterul unei formalitati, unui prilej de distractie si buna dispozitie.

Fedelesul este un obicei de nunta pastrat doar in mediul rural si care presupune o mica petrecere in casa miresei, cu o seara inainte de ziua nuntii. Acest obicei are rolul de a stabili ultimele detalii legate de nunta sau de ornamentele care vor fi puse in bradul miresei. Aceasta petrecere nu implica o masa de petrecere, ci doar bautura si dans.

Traditia romaneasca a bradului pentru nunta s-a pastrat in regiunile rurale dar si in orasele mici. Bradul trebuie impodobit de mire si de prietenii necasatoriti ai acestuia, in dimineata nuntii, si dus in casa miresei. Superstitiile acestui obicei sunt numeroase, iar prezenta lui aduce viitoarei familii belsug si fericire.

Imbracatul miresei se face in lipsa mirelui. Aceasta este ajutata sa-si puna rochia, voalul si coronita de nasa, mama si de prietenele cele mai apropiate. Acest obicei se desfasuara in acelasi timp cu barbieritul mirelui, simbolizand pregatirea fetei pentru o noua etapa a vietii. Hora miresei se desfasoara in casa fetei si este prilejul proprice impartirii cadourilor pentru nasi, socrii si pentru rudele apropiate.

Furatul miresei este obiceiul de nunta care s-a pastrat indiferent de regiune, in mediile rurale si urbane. O data furata mireasa, mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. Daca acesta este furata dupa miezul noptii, cel care trebuie sa o rascumpere este nasul. Cadourile de nunta: alegerea cadourilor in fuctie de obiceiurile si traditiile romanesti

Lista cadourilor de nunta poate fi extrem de numeroasa, marea majoritate a invitatilor alegand cadoul de care cred ca noua familie are nevoie. Insa, exista si cadouri traditionale, care simbolizeaza norocul, viata implinita sau belsugul. In familiile extrem de credincioase, unul dintre aceste cadouri ar fi Biblia oferita pentru ca mirii sa fie mereu credinciosi si sa respecte religia. Banii din argint reprezinta un simbol al cadourilor de nunta traditionale, simbolizand puritatea, tineretea si avutia. Obiectele ornamentale rosii sunt, de asemenea, cadouri de nunta captivante, culoarea rosie reprezentand simbolul iubirii.

In mediul rural, tinerele mirese primeau perne, prosoape albe, vesela din argint, pasari si porci pentru ca viata lor sa fie plina de bogatie si de noroc.

Ceea ce trebuie sa stim este ca furculitele, cutitele si lingurile nu sunt cadouri de bun augur, deoarece, potrivit traditiei romanesti acestea aduc tinerilor casatoriti certuri si necazuri. Nici ceasurile de perete sau florile galbene nu sunt cadouri potrivite pentru tinerii casatoriti, despre acestea spunandu-se ca duc la despartirea celor doi. mai mult[22]


Sfaturi utile și obiceiuri pentru nunta ta. Etapele de organizare a evenimentului NUNTA!

Întîi de toate, ca să aibă loc anume „nunta dumneavoastră”, trebuie să fiţi la curent cu lumea serviciilor oferite la o nuntă. La prima vedere, nimic complicat, însă este suficient să vă informaţi mai bine şi unora le cedează nervii. De aceea, am decis să vă ajutăm să începeţi corect organizarea festivităţii de nuntă şi să vă păstraţi nervii.

Aşadar, cum să nu uităm nimic, să nu ne scape din vedere ceva important? Faceţi o listă a lucrurilor pe care trebuie să le efectuaţi. Fiecare, desigur, va avea lista proprie, însă noi prezentăm aici setul clasic al punctelor, care, probabil, îşi vor găsi locul în lista dumneavoastră.

Punctul 1. În primul rînd, trebuie să prezentaţi cererea pentru oficiul stării civile. Pentru acesta urmează să achitaţi taxa de stat la bancă, să alegeţi ziua în care doriţi să aibă loc solemnitatea, după care să mergeţi la restaurantul dorit sa fie liber.

Punctul 2. Atunci cînd la oficiul stării civile si restaurantul vi se va confirma data desfăşurării solemnităţii, începeţi să pregătiţi invitaţiile pentru oaspeţi. Pentru început, trebuie să stabiliţi pe cine doriţi să invitaţi, după care, reieşind din numărul oaspeţilor, să procuraţi sau să comandaţi numărul necesar de invitaţii, apoi să le trimiteţi prin poştă sau să le transmiteţi personal. Cel mai optimal e să trimiteţi invitaţiile cu o luna de zile înainte de nunta.
Este foarte important să decideţi, dacă nunta are loc conform tradiţiilor naţionale pe cine doriţi sa va fie – nănaşii, cu ei trebuie să vorbiţi.

Punctul 3. Următoarea etapă este alegerea hainelor pentru mire şi mireasă. Vizitaţi cîteva saloane de nuntă, nu faceţi economie de timp – măsuraţi şi alegeţi – găsiţi stilul dumneavoastră irepetabil. La această etapă a pregătirii pentru solemnitate, la fel, trebuie să vă gîndiţi la accesoriile pentru hainele dumneavoastră, să mai procuraţi şi inelele şi să decideţi unde veţi comanda buchetul miresei şi butoniera pentru mire.

Punctul 4. Determinaţi unde doriţi să aibă loc nunta si gîndiţi-vă cum să decoraţi sala, ce să folosiţi pentru aceasta.

Punctul 5. Trebuie neapărat să vă gîndiţi din timp de ce transport aveţi nevoie şi în ce număr îl veţi comanda.

Punctul 6. Hotărîţi-vă cine va fotografia şi va realiza filmarea video, cine va conduce seara, ce muzică doriţi pentru primul dans. Trebuie să vă stăruiţi să ţineţi cont de gusturile tuturor invitaţilor la nuntă şi reieşind din aceasta, să alegeţi dacă muzica va fi live sau preferaţi înregistrările cîntecelor tinereţii părinţilor dumneavoastră.

Punctul 7. Comandaţi torta de nuntă, havuz de ciocalata.

Punctul 8. Gîndiţi-vă cum doriţi să petreceţi luna de miere. Comandaţi bilete de deplasare, nu uitaţi să verificaţi dacă paşapoartele dumneavoastră sînt în ordine.

Punctul 9. Strîngeţi din timp lucrurile de care puteţi avea nevoie în ziua solemnităţii.

Ca să nu nimeriţi într-o situaţie neplăcută în care aveţi şampanie şi nu dispuneţi de pahare, puneţi-le din timp în maşina cu care intenţionaţi să vă deplasaţi la oficiul stării civile.

In asemenea zi luminoasă cum e cea a nunţii, nu vrem să ne gîndim la nimic rău, însă luaţi neapărat o mică trusa farmaceutică, în care puneţi un plasture, în cazul în care încălţămintea de nuntă nu este foarte confortabilă şi medicamentele de bază.

Este doar o listă model a lucrurilor pe care nu trebuie să uitaţi să le faceţi, pregătindu-vă pentru solemnitate – studiind-o cu atenţie, completaţi-o cu toate punctele necesare dumneavoastră. Decideţi ce lucru doriţi să faceţi şi în ce termen. Niciodată nu uitaţi: cu cît mai multe forţe veţi consuma pentru organizarea solemnităţii, cu atît mai cu succes va avea aceasta loc.

Obiceiuri pentru nunta

Nunta este o zi plină de emoţii, la care începem a visa de la prima păpuşă, pe care ne-o do-ream mireasă şi la care “niciun mire nu se potriveşte”. Este adevărat că fiecare dintre noi visează la acest eveniment în mod diferit, însă nunta are şi o serie de momente care se cer respectate. E vorba de obiceiuri şi tradiţii. La noi în ţară acestea nu diferă mult de la o zonă la alta, iar astăzi mirii de multe ori îşi aleg din multitudinea de obiceiuri şi tradiţii pe acelea care le plac mai mult. Sînt şi cupluri care aleg să nu respecte nimic din ceea ce este tradiţional la nuntă. Vă asigurăm însă că ceea ce iese în cazul dat nu e mai frumos şi mai sufleteşte decît o nuntă pur moldovenească. Chiar dacă organizatorii de nunţi susţin că obiceiurile respectate la nunţile de azi sînt ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat, ceva hazliu şi totul îmbinat armonios… Oricum este bine de ştiut care sînt aceste obiceiuri, care este însemnătatea şi succesiunea lor.

Am selectat mai jos cele mai frecvente obiceiuri de nuntă, prezentate în ordinea succesiunii lor

Primul pas îl reprezintă cererea în căsătorie. Tradiţional, mirele trebuia să meargă la părinţii fetei şi să o peţească, să le ceară încuviinţarea de a le lua fiica în căsătorie. Astăzi însă acest obicei nu mai reprezintă o obligaţie, ceea ce contează cel mai mult este că cei doi îndrăgostiţi să fie de acord cu căsătoria. Evident, acordul părinţilor este important, dar nu definitoriu. În unele sate din Moldova, spre exemplu la Costeşti, Ialoveni, fata “se fură”. Indiferent de faptul că merge de bună voie, nesilită de nimeni, obiceiul semnifică peţitul acesteia.

Totuşi, e mai frumos, cînd vine mirele, călare pe un cal frumos, însoţit de cîţiva vornicei sau un staroste şi rosteşte o conocărie, de-ţi taie inima de emoţii.

Următorul pas este alegerea naşilor, adică a personajelor principale la nuntă, alături de miri. Rolul naşilor ţine atît de latura financiară, ei plătind voalul miresei, lumînările si ceremonia religioasă, cît şi de cea spirituală. Aleşi pe potrivă, naşii sînt cei ce îi îndrumă pe tineri în viaţa familială, îi sfătuiesc atunci cînd aceştea au conflicte. În proces de “căutare, selectare”, tinerii merg cu ploconul, sau cu colacii, la naşi. Primirea sau refuzarea ploconului de către naşi corespunde acceptării sau nu a propunerii pe care le-o aduc tinerii îndrăgostiţi.

Dacă naşii acceptă, are loc un fel de “consiliu” al părţilor implicate. Tradiţional spus - o împăcare, unde se pun în dezbatere toate problemele privind nunta şi, o dată negociată distribuţia de roluri şi buget, încep pregătirile de nuntă.

In tradiţia moldovenească, nunta este începută de vornicei, care împreună cu cîţiva lăutari merg spre casa mirelui, pe care îl iau şi merg spre casa miresei, împreună cu naşii.

Mireasa, ajutată de vornicică, prinde în piept bucheţelele (mărturiile) naşului, naşei, apoi domnişoarele de onoare socrilor, rudelor şi restului tinerilor.

Întreg alaiul porneşte spre biserică.

In biserică de obicei mai întîi se ţine slujba pentru logodnă, apoi urmează cununia religioasă, unde mirii fac schimb de verighete pe veci. După aceasta preotul, mirii şi naşii se iau de mîini şi merg în jurul mesei dansînd “Isaiia dănţuieşte”. La sfîrşitul ceremoniei mirii ies din biserică şi peste ei se aruncă grîu, orez şi bomboane în semn de bogăţie şi viaţă armonioasă.

Intrarea în localul (sau curtea în care se va desfăşura nunta) se face respectînd aceeaşi ordine a intrării în biserică, doar că de data aceasta lumînările vor fi aprinse. Mirii sînt serviţi de către părinţi cu dulceaţă din cireşe albe, că să aibă o viaţă la fel de dulce şi aleasă. Nuntaşii, la intrare, sînt serviţi cu vin şi dulciuri. Acest dans aparţine mirelui si miresei, apoi cu mireasa dansează tatăl şi naşul.

După ce mirele trece cu mireasa în braţe podul de flori, spre prima masă, după binecuvîntarea acesteia de către un preot invitat special, se serveşte din colacul celor doi, pe care l-au rupt folosind fiecare o singură mînă, ca să vadă cui i se va reuşi întîietatea în familie.

Un obicei plin de umor, care se practica încă, este acela al furatului miresei. Aceasta este furată de nuntaşi, iar mirele trebuie să o găsească şi să plătească o răscumpărare. Dacă mireasa nu s-a lăsat furată pentru prea mult timp, iar mirele nu e prea gelos şi ştie din timp de obicei - aceştia au parte de o regăsire romantică. Totuşi, acest obicei deseori supără mirele, iar uneori chiar provoacă conflicte, de aceea e bine să nu se exagereze.

Între timp are loc Masa Mare, apoi dansuri, unde după „spălatul mîinilor” naşilor de către miri (!), se joacă colacii naşilor, şi sub genericul „turnaţi vin şi daţi găluşte” toţi ceilalţi nuntaşi înţeleg că se apropie „închinatul”.

Apoi şi soacrele se încuscresc, adică îşi fac daruri una alteia, începînd cu cîte o găină la cuptor, foarte „frumos împopoţată”, de parcă i-ar mai păsa…

Spre dimineaţă se taie tortul miresei. Imediat după aceasta urmează hora „de adio” a miresei, pe care o joacă împreună cu prietenele (de discotecă), apoi aruncatul buchetului, apoi scoaterea voalului miresei şi înlocuirea acestuia cu un batic, semn că mireasa a devenit nevastă. Voalul este pus unei tinere necăsătorite, iar buchetul mirelui – unui viitor mire.

Momentul dă startul acţiunii „despodobitul miresei”, unde invitaţii oferă cadourile de casă nouă şi pleacă, cei mai apropiaţi – spre casa mirilor, dacă o au, unde petrecerea continuă. Mirele trebuie să treacă pragul casei (camerei de hotel) cu nevasta sa în braţe, intrînd astfel împreună în căminul lor. Important e să se închidă la timp uşa, în „nasul” vorniceilor.

Peste cîteva zile cei doi însurăţei pleacă în luna de miere.

Tradiţiile la sat au prevăzute un pachet întreg de obiceiuri „post nupţiale”, gen dusul naşilor acasă într-un mod netradiţional şi cam incomod (imaginaţi-vă o naşă cocoţată într-o roabă trasă de un măgar) sau, ajunşi în sfîrşit acasă, să găsească porţile încuiate, cu scopul, de a pune naşul să-şi răscumpere accesul spre propriul cuibuşor. De obicei, situaţiile sînt pe măsura imaginaţiei şi a cantităţii de lichioare consumate.

Şi în sfîrşit zeama, sau calea, cînd se întîlnesc necondiţionat socrii, naşii, se bucură cu toţii de lucrul bine făcut, într-o atmosferă degajată, mai dau un telefon tinerilor, să vadă cît de dulce e mierea…

Sînt şi tradiţii împrumutate, cum ar fi mirele să nu vadă mireasa înaintea prezentării la altar, costumaţia vorniceilor şi domnişoarelor de onoare sa fie identică şi în aceleaşi nuanţe cromatice… Sau strigatul “Amar, amar!“, care cere ca mirii să se sărute. Important e să faceţi astfel încît obiceiul să nu fie în exces sau în detrimentul evenimentului, să regizaţi minuţios toate aspectele, astfel încît să vă încadraţi în timp, fiecare să-şi cunoască rolul şi locul şi să mai păreţi şi naturali, fericiţi de clipa pe care o trăiţi!

Idei inedite pentru nuntă

Petrecerea de nuntă rămîne în amintirile tuturor şi fiecare îşi doreşte să fie frumoasă, bogată, fără complicaţii şi neplăceri, cu idei originale şi spectaculoase. Pregătirile sînt intense iar aşteptările sînt pe măsură. Pentru că majoritatea nunţilor au multe în comun, un impact impresionant asupra tuturor îl au ideile originale ori mai puţin întîlnite la nunţile de prin locurile noastre.
Am adunat mai jos cîteva idei cu un efect surprinzător în cadrul unei petreceri de nuntă. Unele sînt noi, altele mai cunoscute, despre altele ştiţi doar din auzite şi aţi vrea să aflaţi detalii. Indiferent de situaţie, aceste idei creează o atmosferă superbă şi vor încînta pe oricine.
Cascada de şampanie
Madame de Pompadour spunea că şampania este singura băutura care o face pe o femeie frumoasă după ce bea un pahar.
Cascada de şampanie poate fi amplasată la intrare. Astfel invitaţii care urmează să ciocnească un pahar cu mirii ca să-ţi exprime bucuria acestui eveniment vor servi într-un mod inedit. Efectul este asigurat, cascada de şampanie va impresiona orice invitat. Alături de cascada de şampanie, puteţi aranja o cascadă de fructe, un havuz de ciocolată, şi atunci efectul va fi de-a dreptul devastator. Tropicana!
Figurinele din gheaţă
Ultima modă în materie de decoraţiuni ce pot asigura reuşita unei petreceri de nuntă o reprezintă formele modelate în gheaţă. Acestea se lucrează destul de dificil şi se întreţin cu grijă, mai ales pe timp de vară. Însă atmosfera pe care o creează merită eforturile! Astăzi astfel de figurine le găseşti şi pe meleagurile noastre, ofertele prezentînd lebede, inimioare, îngeri ori alte modele solicitate.
Aceste figurine pot fi amplasate pe un suport special şi frumos ornat în faţa restaurantului, eventual în faţa scărilor, acoperite cu petale de trandafir. Noaptea, figurinele vor fi iluminate, creînd un decor feeric.
Cascadă de ciocolată
Amplasată la intrare într-un decor de fructe şi pişcoturi, cascada de ciocolată va impresiona orice invitat, care va savura cu plăcere gustul dulce şi aromat al fructelor combinate cu ciocolată. Cascada de ciocolată reprezintă un concept nou ce va aduce spectaculozitate evenimentului va rămîne o amintire minunată atît pentru invitaţi, cît si pentru miri.
Dansatori profesionişti
Pentru că dintotdeauna timiditatea a existat printre oameni, probabil că una din problemele pe care şi le fac mirii cu privire la petrecerea de nuntă va fi prezenţa pe ringul de dans. Adică lipsa de iniţiativă. Pentru o atmosferă animată şi totodată exotică prezenţa cîtorva perechi de dansatori profesionişti pot face un spectacol superb la nunta voastră. Va fi o experienţă de neuitat!
Concursuri, jocuri distractive
Pentru a stabili interactivitatea cu nuntaşii, concursurile şi jocurile distractive sînt una din soluţii. Se pot amuza mirii, naşii fiind îndemnaţi să răspundă anumitor întrebări încîlcite. De regulă, moderatorii dispun de o colecţie bună de concursuri şi jocuri de acest fel. Puteţi invita în acest scop şi iluzionişti cu experienţă, sau chiar nişte clovni. Important e să nu se exagereze. Un program de circ la nuntă sună mai puţin festiv.
Vă dorim o nuntă cît mai frumoasă şi care să vă promită o viaţă fericită şi o familie împlinită.

ANIVERSAREA CASATORIEI!

Cadoul nu este obligatoriu. El nu poate fi nici cerut, nici comandat , nici sugerat decit in citeva situatii speciale.Insa un om bine crescut va primi cu placere citeva sfaturi in acest domeniu. A sti sa oferi mici daruri si sa o faci cu discretie este un semn de noblete sufleteasca. Exista oameni generosi dar exista si oameni meschini si zgirciti.
Nu este totusi greu de observat ca o persoana care nu intra intr-o casa cu mina goala , este privita cu mai multa simpatie , decit musafirul ce se scuza de fiecare data ca la florarie era inchis !
Modul in care dam si primim cadourile se invata. Nu intimplator in Japonia - tara politetii - se fac cursuri pe aceasta tema.
Micile cadouri intretin prieteniile si produc oricui o mare placere , dar cu o conditie : sa fie date din suflet si dezinteresat.

NU UITATI
ANIVERSAREA CASATORIEI!
La astfel de evenimente deosebite, nu uitati sa daruiti sotiilor/sotilor cadouri fabricate din materialele ce descriu nunta corespunzatoare anilor trecuti de la casatorie.

1 an - Nunta de hârtie - Instrumente de scris
2 ani - Nunta de bumbac - Lenjerie
3 ani - Nunta de piele - Produse cosmetice, de marochinariei, incaltaminte sau vestimentatie din piele
4 ani - Nunta de fructe sau flori - Un cos imens cu flori sau cu fructe
5 ani - Nunta de lemn - Obiecte din lemn sau… o casa de vacanta! Atentie: in nici un caz... o sapa de lemn!
6 ani - Nunta de zahar sau de fier - Dulciuri sau… o masina Nu, nu un brat de fier!
7 ani - Nunta de lâna sau de cupru - Pulovere, haine de iarna sau… o excursie la munte
8 ani - Nunta de bronz sau de lut - Obiecte de ceramica sau din bronz
9 ani - Nunta de lut sau rachita - Obiecte din ceramica sau… o vacanta rustica
10 ani - Nunta de tabla sau aluminiu - Obiecte electrice sau electronice de uz casnic
11 ani - Nunta de otel - O alta masina sau poate un avion personal?!
12 ani - Nunta de matase - Cearsafuri de matase, lenjerie fina
13 ani - Nunta de dantela - Lenjerie de dantela, rochie de seara
14 ani - Nunta de fildes - Obiecte din fildes
15 ani - Nunta de cristal - Set de pahare de cristal
20 ani - Nunta de portelan - Set de vesela din portelan
25 ani - Nunta de argint - Obiecte din argint
30 ani - Nunta de perle - Siraj de perle naturale
35 ani - Nunta de coral - Obiecte de coral sau o vacanta exotica la mare
40 ani - Nunta de rubin - Inel cu rubin
50 ani - Nunta de aur - Bijuterii din aur
55 ani - Nunta de smarald - Bijuterii cu smaralde
60 ani - Nunta de diamant - Bijuterii cu diamante mai mult despre[23]


1001 SUPERSTII DE NUNTA


Traditiile de nunta sunt frumoase, cel putin majoritatea. Insa unele sunt duse la extreme si devin… superstitii. Probabil ca cea mai cunoscuta este cea legata de faptul ca mirele nu trebuie sa te vada imbracata in mireasa sau se mai spune ca daca mananci direct din oala iti va ploua la nunta. Superstitia importata cu success, prezenta de obicei in filmele americane, este legata de ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru care trebuie s-o insoteasca pe mireasa in ziua cea mare. Nimeni nu stie cu exactitate de unde vin si care este semnificatia lor, insa nu vrem “sa ne punem rau” cu… soarta.

De ce se leaga pantofi de masina cuplului proaspat casatorit?
Pentru noroc! Aceasta traditie a inceput pe vremea lui Tudor cand invitatii aruncau cu pantofi dupa tinerii casatoriti. Se credea ca daca pantofii ii lovesc pe ei sau trasura lor, vor avea noroc. In timpurile anglo-saxonilor, mireasa era simbolic lovita cu un pantof de catre mire pentru a-si stabili autoritatea. Iar miresele aruncau pantofii in domnisoarele de onoare pentru a vedea cine urmeaza sa se casatoreasca.

Ce culoare sa aleg pentru rochia de mireasa?
Acum aproape 100 de ani nu exista traditia cumpararii unei rochii speciale pentru nunta. Miresele alegeau pur si simplu cea mai buna rochie pe care o aveau. Verdele era evitat pentru ca se credea ca aduce ghinion. Se spunea ca o mireasa cu "o rochie verde" era de moravuri usoare, pentru ca rochia ei era verde patata de la felul in care s-a „rostogolit” pe campuri.

Rochile albe au intrat in trend datorita Reginei Victoria, care a rupt traditia ca familia regala sa se casatoreasca in argintiu. Simbolizand puritatea si virginitatea se credea despre culoarea alba ca alunga spiritele rele.

Alte traditii spun ca mireasa nu trebuie sa-si faca singura rochia, cusatura finala nu trebuie facuta pana cand mireasa nu pleaca spre biserica si nu ar trebui sa probeze rochia complet niciodata pana la nunta. Se mai spune ca mireasa nu trebuie sa-si exerseze semnatura noului nume pana nu este legal al ei.


Casatoreste-te in gri si o sa pleci departe
Casatoreste-te in negru si o sa iti doresti sa fi domnisoara iar
Casatoreste-te in rosu si iti vei dori sa mori
Casatoreste-te in verde si iti va fi rusine sa fi vazuta
Casatoreste-te in albastru si vei fi fidela
Casatoreste-te in sidef si vei trai in confuzie
Casatoreste-te in galben si te vei rusina de el
Casatoreste-te in maro si vei parasi orasul
Casatoreste-te in roz si spiritul tau se va scufunda.
Casatoreste-te in alb si inseamna ca ai ales bine
In ce luna este mai bine sa ma casatoresc?
Marita-te cand anul este nou si vesnic vei iubi.
Cand in februarie pasarile isi gasesc perechea, soarta voastra nu va intalni frica.
Daca va casatoriti cand vantul de martie bate veti cunoaste si tristete si fericire.
Casatoriti-va oricand in aprilie si amandoi veti cunoaste bucuria.
Casatoreste-te in luna mai si o sa regreti aceea zi.
Marita-te cand trandafirii de iunie stralucesc si va veti plimba peste mari si tari.
Cei care se casatoresc in iulie vor munci mai mult pentru painea zilnica.
In august te poti casatori oricand.
In septembrie viata voastra va fi bogata.
Daca in octombrie ai ales dragostea va veni dragostea si bogatia.
Daca te casatoresti in noiembrie doar bucurii vor veni, tine minte.
Cand zapada de decembrie cade, casatoreste-te si dragostea adevarata va dura.
Luna iunie era considerata cea mai norocoasa luna pentru nunti. Luna mai a fost intotdeauna si inca mai este considerata cea mai ghinionista luna pentru nunti. Aceasta frica ar putea sa fi plecat de la vechii romani care credeau cu tarie in semne. O dovada a acestui lucru poate fi gasita intr-un citat al lui Ovidiu "Aceea vreme, nu este de bun augur pentru mariajul vaduvei sau virginei. Cea care se casatoreste atunci, nu va ramane mult nevasta".

26 de superstitii pe scurt:
1.Mirele nu are voie sa-si vada mireasa imbracata in rochia alba, decat in ziua nuntii. Altfel, o va pierde, asa cum Orfeu a pierdut-o pe iubita lui.
2.Dupa slujba, mirii trebuie sa fie atenti si sa prinda momentul unui... calcat pe bombeu. Cel care reuseste primul, va fi lider in familie.
3.Nu e bine sa faci poza imbracata mireasa inainte de nunta.
4.Voalul miresei nu trebuie sa cada, pentru ca este semn rau.
5.Tot legat de voal, se spune ca aduce noroc ca mireasa sa poarte un voal care a fost al unei mirese fericite.
6.In unele locuri fetele tinere isi scriu numele pe talpa pantofului miresei. Se spune ca cea a carui nume nu s-a sters, se va marita urmatoarea.
7.La nunta nu e bine sa porti pantofi decupati ori sandale caci iti “iese” norocul prin degete.
8.In biserica, in dansul din jurul mesei mirii se calca pe picior si cel care a calcat primul acela va conduce in casnicie.
9.In noaptea nuntii sa nu iti schimbi papucii caci iti vei schimba barbatul.
10.Semne bune pentru nunta sunt: sa fie vremea buna, sa vada mirii un curcubeu, un cosar sau o pisica neagra.
11.Tot de bine este sa ploua la nunta - un semn de bogatie.
12.Plansul la nunta aduce noroc.
13.Se spune ca nu e bine sa faci nunta in mai, caci se va spulbera casnicia la fel ca florile copacilor.
14.Alta superstitie spune ca daca ai fost de trei ori domnisoara de onoare ramai nemaritata.
15.Mireasa nu are voie sa poarte perle la nunta, nici pe rochie, nici ca bijuterii. Se considera ca simbolizeaza lacrimi.
16.Alte semne de rau: sa vezi un mormant deschis, o calugarita sau un calugar.
17.Ghinion aduce si casatoria in ziua de nastere a mirelui sau a miresei.
18.Nu e bine ca mireasa sau mirele sa chiuie la nunta lor.
19.Aduce chinion sa scapi verigheta pe jos.
20.Tot la fel de ghinionista este si intamplarea de a uita verighetele acasa ori, mai rau, de a le pierde.
21.Spargerea unui pahar alunga ghinionul.
22.Nasa nu trebuie sa fie insarcinata. Superstitia spune ca va fi o casnicie grea.
23.Cei care au doua "vartejuri" de par in crestet se vor casatori de mai multe ori.
24.Miresele nu trebuie sa-si croiasca propria rochie de nunta.
25.Cel care este asezat la coltul unei mese, nu se va casatori si nici daca este maturat din greseala.
26.La biserica, daca in aceeasi zi au loc mai multe nunti, miresele nu trebuie sa se zareasca una pe alta la iesirea din biserica, pentru ca vor avea ghinion.

Toata lumea a auzit de nunta de aur. Dar stiai de nunta de hartie?
Fiecare aniversare a casatoriei are o denumire care semnifica rezistenta ei. In functie de aceasta denumire, se pot oferi cadou obiecte din materialele corespunzatoare aniversarii:

1 an - nunta de hartie
2 ani - nunta de bumbac
3 ani - nunta de piele
4 ani - nunta de fructe sau de flori
5 ani - nunta de lemn
6 ani - nunta de zahar sau de fier
7 ani - nunta de lana sau de cupru
8 ani - nunta de bronz sau de lut
9 ani - nunta de rachita
10 ani - nunta de tinichea sau de aluminiu
11 ani - nunta de otel
12 ani - nunta de matase
13 ani - nunta de dantela
14 ani - nunta de fildes
15 ani - nunta de cristal
20 ani - nunta de portelan
25 ani - nunta de argint
30 ani - nunta de perla
35 ani - nunta de coral
40 ani - nunta de rubin
45 ani - nunta de safir
50 ani - nunta de aur
55 ani - nunta de smarald
60 ani - nunta de diamant
65 ani - nunta de alabastru
70 ani - nunta de platina
75 ani - nunta de diamante. citeste mai mult[24]

Obiceiurile aplicate la o nuntă moldovenească.


Este adevărat că fiecare dintre noi visează la acest eveniment în mod diferit, însă nunta are şi o serie de momente care se cer respectate. E vorba de obiceiuri şi tradiţii. La noi în ţară acestea nu diferă mult de la o zonă la alta, iar astăzi mirii de multe ori îşi aleg din multitudinea de obiceiuri şi tradiţii pe acelea care le plac mai mult. Sînt şi cupluri care aleg să nu respecte nimic din ceea ce este tradiţional la nuntă. Chiar dacă organizatorii de nunţi susţin că obiceiurile respectate la nunţile de azi sînt ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat, ceva hazliu şi totul îmbinat armonios… Oricum este bine de ştiut care sînt aceste obiceiuri, care este însemnătatea şi succesiunea lor.

Orice nuntă are întroducere, cum ar fi logodna şi răspunsul.


Logodna
Flăcăul care s-a pornit mire vine la părinţii prietenii sale, să o ceară de nevastă. Dacă domnişoara şi părinţii ei sunt deacord, urmează prezentarea domnişoarei părinţilor flăcăului.
Dopă ce au întrat în casă, fata se duce şi sărută mâna la toţi cei bătrâni. Mama flăcăului o îmbrobodază pe domnişoară, astfel arătînd că ea este primită ca mireasă.
Logodna se face astfel: mireasa şi mirele îşi schimbă inelele. După asta se înseamnă ziua răspunsului.

Răspunsul
În ziua însemnată, părinţii miresei se duc la mire şi acolo se pun în cale (se învoiesc) şi-i văd gospodăria mirelui. Părinţii mirelui şi ai miresei trebuie să spuie care ce dă la fiii lor. Asta şi se numeşte ,,răspuns”. La răspuns, neapărat sunt de faţă şi rude de ale mirelui şi ale miresei. Ele se pun ca martori ale celor petrecute în casa mirelui. Tot atunci se înseamnă şi ziua nunţii. Când au venit toţi la învoială se toarnă vin în pahare şi toţi cei de faţă beau şi se veselesc până dimineaţă.
Am selectat mai jos cele mai frecvente obiceiuri de nuntă, prezentate în ordinea succesiunii lor.
Următorul pas este alegerea naşilor, adică a personajelor principale la nuntă, alături de miri. Rolul naşilor ţine atît de latura financiară, ei plătind voalul miresei, lumînările si ceremonia religioasă, cît şi de cea spirituală. Aleşi pe potrivă, naşii sînt cei ce îi îndrumă pe tineri în viaţa familială, îi sfătuiesc atunci cînd aceştea au conflicte. În proces de “căutare, selectare”, tinerii merg cu ploconul, sau cu colacii, la naşi. Primirea sau refuzarea ploconului de către naşi corespunde acceptării sau nu a propunerii pe care le-o aduc tinerii îndrăgostiţi.

Dacă naşii acceptă, are loc un fel de “consiliu” al părţilor implicate. Tradiţional spus – o împăcare, unde se pun în dezbatere toate problemele privind nunta şi, o dată negociată distribuţia de roluri şi buget, încep pregătirile de nuntă.
In tradiţia moldovenească, nunta este începută de vornicei, care împreună cu cîţiva lăutari merg spre casa mirelui, pe care îl iau şi merg spre casa miresei, împreună cu naşii.

Mireasa, ajutată de vornicică, prinde în piept bucheţelele (mărturiile) naşului, naşei, apoi domnişoarele de onoare socrilor, rudelor şi restului tinerilor.
Întreg alaiul porneşte spre biserică.
In biserică de obicei mai întîi se ţine slujba pentru logodnă, apoi urmează cununia religioasă, unde mirii fac schimb de verighete pe veci. După aceasta preotul, mirii şi naşii se iau de mîini şi merg în jurul mesei dansînd “Isaiia dănţuieşte”. La sfîrşitul ceremoniei mirii ies din biserică şi peste ei se aruncă grîu, orez şi bomboane în semn de bogăţie şi viaţă armonioasă.

Intrarea în localul (sau curtea în care se va desfăşura nunta) se face respectînd aceeaşi ordine a intrării în biserică, doar că de data aceasta lumînările vor fi aprinse. Mirii sînt serviţi de către părinţi cu dulceaţă din cireşe albe, că să aibă o viaţă la fel de dulce şi aleasă. Nuntaşii, la intrare, sînt serviţi cu vin şi dulciuri. Acest dans aparţine mirelui si miresei, apoi cu mireasa dansează tatăl şi naşul.
După ce mirele trece cu mireasa în braţe podul de flori, spre prima masă, după binecuvîntarea acesteia de către un preot invitat special, se serveşte din colacul celor doi, pe care l-au rupt folosind fiecare o singură mînă, ca să vadă cui i se va reuşi întîietatea în familie.
Un obicei plin de umor, care se practica încă, este acela al furatului miresei. Aceasta este furată de nuntaşi, iar mirele trebuie să o găsească şi să plătească o răscumpărare. Dacă mireasa nu s-a lăsat furată pentru prea mult timp, iar mirele nu e prea gelos şi ştie din timp de obicei – aceştia au parte de o regăsire romantică.
Între timp are loc Masa Mare, apoi dansuri, unde după „spălatul mîinilor” naşilor de către miri (!), se joacă colacii naşilor, şi sub genericul „turnaţi vin şi daţi găluşte” toţi ceilalţi nuntaşi înţeleg că se apropie „închinatul”.
Cadoul nu este obligatoriu. El nu poate fi nici cerut, nici comandat , nici sugerat decit in citeva situatii speciale. Înainte tinerilor se oferea şi cadou şi bani, iar în yilele de astăzi deseori se oferă doar bani ca tinerii să-şi procure sînguri totul ce este necesar pentru casa lor.
Apoi şi soacrele se încuscresc, adică îşi fac daruri una alteia, începînd cu cîte o găină la cuptor, foarte „frumos împopoţată”, de parcă i-ar mai păsa…
Spre dimineaţă se taie tortul miresei. Imediat după aceasta urmează hora „de adio” a miresei, pe care o joacă împreună cu prietenele (de discotecă), apoi aruncatul buchetului, apoi scoaterea voalului miresei şi înlocuirea acestuia cu un batic, semn că mireasa a devenit nevastă. Voalul este pus unei tinere necăsătorite, iar buchetul mirelui – unui viitor mire.
Momentul dă startul acţiunii „despodobitul miresei”, unde invitaţii oferă cadourile de casă nouă şi pleacă, cei mai apropiaţi – spre casa mirilor, dacă o au, unde petrecerea continuă. Mirele trebuie să treacă pragul casei (camerei de hotel) cu nevasta sa în braţe, intrînd astfel împreună în căminul lor. Important e să se închidă la timp uşa, în „nasul” vorniceilor.
Tradiţiile la sat au prevăzute un pachet întreg de obiceiuri „post nupţiale”, gen dusul naşilor acasă într-un mod netradiţional şi cam incomod (imaginaţi-vă o naşă cocoţată într-o roabă trasă de un măgar) sau, ajunşi în sfîrşit acasă, să găsească porţile încuiate, cu scopul, de a pune naşul să-şi răscumpere accesul spre propriul cuibuşor. De obicei, situaţiile sînt pe măsura imaginaţiei şi a cantităţii de lichioare consumate.
Şi în sfîrşit zeama, sau calea, cînd se întîlnesc necondiţionat socrii, naşii, se bucură cu toţii de lucrul bine făcut, într-o atmosferă degajată.
Sînt şi tradiţii împrumutate, cum ar fi mirele să nu vadă mireasa înaintea prezentării la altar, costumaţia vorniceilor şi domnişoarelor de onoare sa fie identică şi în aceleaşi nuanţe cromatice… Sau strigatul “Amar, amar!“, care cere ca mirii să se sărute. Important e să faceţi astfel încît obiceiul să nu fie în exces sau în detrimentul evenimentului, să regizaţi minuţios toate aspectele, astfel încît să vă încadraţi în timp, fiecare să-şi cunoască rolul şi locul. mai mult[25]



Pantofii de nunta - traditii si superstitii


In trecut existau multe traditii legate de pantofii miresei care daca erau facute se zicea ca aduceau noroc.
Cea mai cunoscuta, care inca se mai tine este aceea de a lega pantofii de masina proaspetilor casatoriti care pleaca in luna de miere.
Aceasta traditie a evoluat din obiceiul in care invitatii aruncau pantofii spre miri. Se considera noroc daca ei sau mijlocul de transport in care erau era lovit de acesti pantofi.

"Pantofii de nunta - traditii si superstitii

Pasarea responsabilitatii
Mai putin cunoscuta este traditia in care tatal miresei ii ofera mirelui o pereche de pantofi care apartin miresei, obicei ce simbolizeaza trecerea responsabilitatii pentru fiica lui catre noul sot.O varianta a acestei traditii este ca mirele sa loveasca usor fruntea miresei cu pantofii acesteia pentru a-si afirma influenta.In unele zone se practica prinderea unei bancnote sau unei monede in interiorul pantofului miresei, obicei menit sa aduca bogatia. Pentru noroc unele miresei purtau in pantofi trifoi cu patru foi.

Pantofii de nunta - amulete
O alta credinta era ca un pantof vechi va retine unele caracteristici ale celui care l-a purtat inainte. Asa ca mirii din vremurile trecute purtau pantofi ai altor persoane. Acesti pantofi erau considerati adevarate amulete.Si in ziua de astazi pantofii sunt folositi drept amulete, de exemplu se pun ca figurine pe tort sau accesorii din argint in buchetul miresei.Miresele carora nu le place culoare albastru dar care vor sa ia in calcul obiceiul care spune ca trebuie sa porti ceva albastru, apeleaza la scrierea de mesaje cu pix albastru pe talpa pantofilor.
Pantofii de nunta - traditii si superstitii mai mult[26]

Traditiile si obiceiurile motrisorenilor


In satul Motru Sec precum si in celelalte sate din Plaiul Closani s-a instalat un mod de viata si o cultura populara cu trasaturi originale ce difera de zonele invecinate din Gorj si Mehedinti, dar si de cele din imediata apropiere, Banat si Transilvania.
Aceste particularitati distincte se constata in structura asezarilor cu gospodarile din sat ce sunt dublate de conace in zona de deal si munte, in ocupatii si mestesuguri, in arhitectura locuintei si a constructiilor gospodaresti, in tesaturi decorative si de uz propiu, in obiecte de podoaba, in creatii artistice si in obiceiuri.
Traditiile si obiceiurile populare ale zonei sunt mostenite din strabuni, si sunt invatate si duse mai departe de persoanele tinere.
Specificitatea acestei zone este data si de obiceiurile si traditiile care sunt pastrate cu sfintenie din mosi stramosi. Taranul din aceasta zona stie sa sa bucure de fiecare lucru dat de la Dumnezeu si stie sa-i multumeasca, in felul lui, pentru orice fapta. De la ritualurile legate de botez, nunta si moarte la traditiile de peste an , acesti ,,oameni ai muntilor" pastreaza si duc mai departe fiecare obicei in parte.

In urmatoarele randuri voi face o prezentare a traditiilor si obiceiurilor din Plaiul Closanilor:

Obiceiurile de nastere: - toate ritualurile sunt facute de catre moasa. O atentie deosebita se acorda primei scalde, in care se pune un banut de argint, ou, grasime, flori precum si alte obiecte ale caror insusiri pot trece asupra copilului ( ex: creion, carte, bani, etc.). Daca copilul este bolnav sau daca unei femei nu i-au trait copiii, atunci copilul va fii ,,vandut’’, fie va fi pus in drum si va fi dat primei persoane care trece fie va fi dat pe o fereastra, asezat pe un foras cu cenusa. In ziua de 1 ianuarie copilul este ridicat cu capul la grinda casei.

Obiceiurile de nunta : - nunta este ritualul cel mai bogat si mai plin de bucurie dintre toate celelate manifestari din ciclurile vietii. Nunta incepe cu petitul fetei si invitarea nuntasilor. Un rol important il are cumnatul de mana, acesta merge sambata seara sa invite sateni la bucuria lor , dandu-le sa bea rachiu din plosca care este ornata cu busuioc si o batista.
Ziua de duminica incepe cu imbracarea miresei , apoi cu ,,adapatul miresei’’, urmata de venirea mirelui la casa miresei. Cand ajunge la casa miresei acestuia i se arata o baba spunandu-i ca aceasta este mireasa, pe care acesta o refuza. Intrebat de gazda ce cauta, acesta raspunde, prin versuri (cocolosenii) ca isi cauta mireasa. Dupa cocolosenii mireasa se arata, privindu-l pe ginere printr-un inel si il stropeste cu apa adusa de la fantana.
Pentru a testa abilitatile nuntasilor, acestia sunt pusi sa ia un stegulet (in care sunt bani) din varful unei prajini inalte, aceasta fiind unsa pentru a deveni alunecoasa.
Alaiul pleaca apoi spre casa mirelui unde mama mirelui ii leaga cu un bracir (semnifica unirea celor doi). Apoi soacra o duce pe mireasa la vatra focului unde este o masa joasa pe care este un pahar de apa, mireasa inconjoara masa de trei ori apoi rastoarna masa cu piciorul .
A doua zi are loc o petrecere la parintii miresei numita ,, cuscrii’’. Un alt obicei legat de nunta este jucatul steagului ( un brad tinar este ornat cu ciucuri, batista, batic si este jucat in hora de catre un baiat neinsurat).

Obiceiuri de moarte: - obiceiurile de inmormantare sunt marcate de o serie de ritualuri menite sa ajute la desprinderea sufletului celui decedat de lumea celor vi. Omul trebuie sa moara imbracat si cu ,, lumina aprinsa ’’ in mana pentru ai lumina drumul in lumea cea intunecata.
Mortul este imbracat in haine de sarbatoare iar in buzunarul hainei i se pune piepten, oglinda, aparat de ras, bomboane, ceas si bani, fiindui necesare pentru a ,,plati granita ’’cand trece in ,,lumea de dincolo”.
In ziua inmormantarii este adus bradul (sulita), care este impodobit cu hartie alba ori albastra, ciucuri rosii, lana si batiste. Spre deosebire de alte zone , ,,sulita” se pune la toti oamenii indiferent de varsta.
In ziua inmormantarii se canta ,, zorile” care se canta dimineata,devreme, afara, cu fata spre rassarit, apoi la capul mortului, cand este asezat in tron (sicriu), la aducerea bradului, la biserica si al cimitir.
Cand este scos din casa, se sparge o oala de pamant care semnifica spargerea tuturor relelor din acea casa.
Din ziua inmormantarii timp de 44 de zile, in fiecare dimineata un copil duce ,,izvorul mortului’’( o galeata si un ulcior pline cu apa). La intoarcerea de la cimitir toti participantii la inmormantare se spala pe maini.
Tot din acest obicei face parte si ,, hora de pomana’’. Hora este condusa de un tinar, iar rudele decedatului impart lumanari la care este atasata o batista cu un banut in ea si o floare, dupa care se prind si ele in joc, astfel are loc calcarea doliului.

Obiceiurile si traditiile de iarna: - acestea sunt cele mai bogate traditii de peste an, la acestea participa intreaga familie.
In ajunul Craciunului copii pleaca la colindat pe ulitele satului, acestia poarta denumirea de pitarai, Fiecare colindator poarta o traista in spate si un sacui (plasa) pe umar . Copiii trec pe la fiecare casa si sunt intampinati la poarta de gospodari care le ofera nuci, mere, colaci etc. Tot de pitarai oameni isi pun masti pe fata si mimeaza tot felul de ritualuri din viata lor de zi cu zi.
Ajunul Anului Nou si Bobotezei este destinat pentru prevederea vremii, astfel se i-au 12 jumatati de ceapa, ce reprezinta cele 12 luni ale anului, peste care se pune sare, afland care luni vor fi ploioase.
In ziua de Sf.Trifon (1 februarie) se stropesc cu apa sfintita pomi si viile, pentru a fi mai roditoare.
Un alt obicei de iarna este ,,sanvasaiul" care se tine in seara de 31 decembrie. In seara de boboteaza, satenii se strang la hora satului, se fierbe in caldari mari (de 30 -50 l) tuica si vin si se imparte oamenilor, iar la miezul noptii are loc ,,hora ionilor", astfel sunt sarbatoriti toate persoanle care poarta numele de Ion, aceasta hora fiind un preambul la sarbatoarea de a doua zi.

Obiceiuri de primavara : - in ziua Simtilor (9 martie) se afuma casa si oameni din gospodarie pentru a fi protejati de serpi in vara ce va urma.
In ziua de Joi-mari se aprinde focurile in cimitir, ce semnifica incalzirea mortilor ,,veniti in acea zi printre cei vi”.
De Sf.Gheorghe in fiecare poarta se pun ramuri de frunza verde pentru un an mai bun.
In dimineata de Pasti se pun brazde de iarba la intrarea in curte si la casa avand aceiasi semnificatie ca si aducerea ramurilor verzi de Florii.

Alte obiceiuri :
Sanzaienile (24 iunie) - fetele se uda pe fata cu roua, culeg in zori flori de camp, pe care le poarta in san cand merg la hora satului.
Camasa Ciumei – noua femei batrane lucreaza intr-o singura noapte o camasa din canepa, apoi aceasta este imbracata de fiecare locuitor de trei ori pentru a fi protejat de ciuma. ( traditia se intalneste in zona Obarsia Closani).
Martea trasnetului, Marina, Foca- sunt sarbatori populare, in aceste zile nu se lucreaza de frica traznetelor.
Un loc important in cadrul obiceiurilor il constituie nedeile . Nedeile sunt prilej de reintalnire cu persoanele plecate departe, cu oamenii satului plecati in restul timpului pe la conace precum si prilej de relaxare si destindere .
Cateva zile de nedeie :
1-2 februarie – Sf.Trifon sau Trifu (Closani si Motru Sec)
9 martie – Sf.Mucenici ( Vaieni)
Sarbatoarea Sf.Ilie - ( Marasesti)
Vinerea Ciumii - ( Obarsia Closani)
Nedeile au jucat un rol important in pastrarea caracterului specific si unitar al zonei, fiind prilejuri de cunoastere si apropiere intre oameni, de schimburi de valori culturale si materiale. mai mult[27]

Traditii de nunta in Bucovina

Bucovina este o regiune in care se mai pastreaza in mare parte obiceiurile traditionale din momentele esentiale ale vietii, cum sunt nasterea sau nunta.

Botezul este cel care incununeaza nasterea. Imediat dupa nastere se realizeaza o serie de practici pentru a inlatura fortele malefice. Se pune un fir de ata rosie in tocul usii cu care este mai apoi legat copilul la mana, ca sa nu se deoache. In prima baie a copilului se pun un ban de argint si busuioc pentru purificarea apei. La botez, nasii trebuie sa pregateasca panza de mir – pe care se asaza copilul dupa ce este botezat si miruit; i se aduc in dar obiecte de imbracaminte.
Un obicei foarte interesant era acela al schimbarii numelui. Atunci cand copilul era bolnav si nu mai avea scapare, femeile opreau o persoana de pe drum careia i se dadea copilul pe geam impreuna cu o lumanare. Persoana straina ii schimba numele si ii dadea mamei copilul pe usa. Dupa aceasta, copilul era strigat cu numele schimbat pentru a nu mai fi recunoscut de boala.
La un an are loc taiatul motului urmat de o mica petrecere. Pe o tava se pun diferite obiecte: inel, creion, cleste, cui, ata etc. care se ofera copilului. In functie de obiectul ales de copil, i se poate prevedea viitoarea meserie.

Nunta: ca si celelalte obiceiuri si cele de nunta s-au modernizat, se mai pastreaza insa o parte dintre ele in forma simplificata. Cateva dintre obiceiurile de nunta din Bucovina se gasesc si in majoritatea celorlalte zone etnografice din Romania.
In momentul logodnei, viitorii miri si familiile lor stabilesc data nuntii, nasii, domnisoara si cavalerul de onoare. In ziua nuntii, domnisoara de onoare vine acasa la mireasa, iar cavalerul de onoare se duce acasa la mire. In timp ce este impodobita, mireasa trebuie sa planga. Daca acest lucru nu se intampla, o femeie in varsta ii aduce o ceapa zdrobita pentru a-i produce lacrimi.
Mirele vine acasa la mireasa sa o ia, dar in momentul in care ajunge aici, usile sunt inchise, iar familia miresei refuza sa deschida. Dupa ce se tocmesc, usa se deschide, iar mirele poate sa-si ia mireasa.
eMAG online - eMAG Furnizorul solutiilor complete!

In unele locuri din Bucovina se mai tine un obicei stravechi: iertaciunea; amandoi mirii stau cu fata spre rasarit, mireasa sta in genunchi pe o perna si un covor, iar mirele sta in picioare cu mana stanga pe umarul miresei. Mireasa sta pe o perna pentru ca viata ei sa fie usoara si placuta ca perna cea moale.
La biserica, cand li se pun verighetele, mirele si mireasa vor sa se calce pe picior, crezand ca in acest fel vor avea suprematia in casnicie.
Dupa petrecere, mireasa cu mai multe femei se retrag intr-o camera unde acesteia i se schimba imbracamintea si este imbrobodita, insemnele de mireasa sunt date unei fete care urmeaza sa se casatoreasca.

In unele sate din Banat, a doua zi dupa nunta, luni dimineata, dupa rasaritul soarelui, mirii impreuna cu familia, nasii si nuntasii se duc la o fantana de la rascruce de drumuri, scot o galeata de apa si o varsa catre rasarit. citeste mai mult[28]

Felicitari, mesaje, urari, sms-uri de nunta

Tinand cont de faptul ca sezonul nuntilor tocmai s-a deschis, si sunt o multime de indragostiti care vor sa-si uneasca anul acesta destinele, m-am gandit sa va ajut cu cateva texte de felicitari, mesaje, urari si sms-uri pe care le puteti face cunoscutilor cu aceasta ocazie speciala.De asemenea si eu le urez “Casa de piatra!” si multa fericire. Mai jos aveti aceste modele:
1.”E o bucurie mai presus de toate – ziua in care visul la care abia indrazneam sa visez se implineste. In jur e numai fericire, speranta si certitudine. Astazi incepeti sa claditi impreuna o viata – mai frumoasa decat orice ati fi putut fiecare in parte. Casa de piatra! ”
2.”In cea mai frumoasa zi din viata voastra suntem alaturi de voi cu inima si cu gandul si va uram numai fericire si bucurii. Sa va iubiti mereu ca in aceasta zi minunata si sa aveti o viata plina de fericire si impliniri impreuna. Casa de piatra!”
3.”Nunta e un basm de matase si glazura, de flori si sampanie. Un vartej de sarbatoare in jurul unui cuib tacut unde doi oameni stau singuri, dar mai intelepti decat credem. Caci ei stiu ca rochia va fi pusa de-o parte, tortul taiat, trandafirii se vor ofili, urmele petrecerii se vor sterge. Vor mai exista flori si prajituri in aceasta casnicie, dar toate vor fi doar un crampei din trainicia ei. Micile nelinisti, marile necazuri, maruntele suparari, vor veni si vor trece si va vor invata daruirea, curajul si increderea din care va veti construi o viata.”
4.”Broderia a fost pornita. Aici e inceputul – o revarsare de flori si clopote, de verighete si panglici. Acum luam primele fire de fericire si le coasem la locul lor. Nu exista model de urmat. Timpul va va da fire de matase si bumbac de toate culorile, fire de aur si argint, noduri de intuneric. Trebuie sa le primiti pe toate si impreuna sa teseti din ele o minune, o forta, o frumusete numai a voastra.”
5.”Vechii greci spuneau ca la inceput barbatul si femeia formau o singura sfera, dar zeii temandu-se ca o asemeanea perfectiune a formei ar putea sa le ai locul, au despicat toate sferele in doua si le-au aruncat pe Pamint. De atunci fiecare jumatate isi cauta cealalta jumatate. Voi v-ati gasit deja. Felicitari!”
6.”O nunta nu inseamna numai flori sunet de clopote, sau lumanari, muzica sau dantela. Nu e nevoie de o mare de oaspeti sau pavilioane luxoase. E nevoie ca doi oameni sa indrazneasca sa lase o viata si sa inceapa alta increzatori in rabdarea, iubirea si puterea de a rezista incercarilor anilor. Astfel de oameni sunteti voi doi. Va urez multa fericire impreuna!” citeste mai mult[29]

N-ai toaleta, nu pupi sotie!

Femeile din Haryana, India, s-au coalizat anuntand ca niciuna nu-si va mai da fata de sotie unui barbat in casa caruia nu exista o toaleta.

Intr-o tara in care, de multe ori, exista in casa un televizor, nu si o toaleta insa, femeile au decis ca depinde de ele sa poata schimba asta. Mesajul lor catre barbatii care-si cauta neveste este simplu: "N-ai toaleta, nu pupi sotie!", relateaza The Australian.

Din fericire pentru femei, au ceva sanse de reusita, din moment ce criza de mirese deja se resimte. In India sunt cu 8% mai multi barbati si toti par a-si cauta in prezent o nevasta.

Se estimeaza ca 660 de milioane de oameni inca isi fac nevoile in aer liber in India, ceea ce duce la raspandirea multor boli. Femeile au cel mai mult de suferit, ele fiind nevoite sa mearga uneori chiar pe distante foarte mari pentru a gasi intimitatea de care au nevoie. Chiar siguranta lor e pusa in pericol de lipsa toaletelor, daca se intampla sa iasa din casa dupa lasarea intunericului.

De la lansarea campaniei, din 2005, circa 1,4 milioane de toalete au fost construite. mai mult despre[30]




Ce cadou le luam nasilor?

Nasii sunt acele persoane cu un rol foarte important in viata mirilor, cel putin asa spune traditia, si anume acela de a le fi alaturi la ceremonia de casatorie si mai apoi de a le fi sfatuitorii relatiei de cuplu. Ei trebuie sa ii invete pe tinerii casatoriti ce inseamna casnicia, care sunt normele acesteia, cum sa se inteleaga mai bine si cum sa intretina armonia unei familii.

Cadourile pentru nasi se dau in diferite situatii: la nunta si de Lasatul Secului. In ultima situatie se merge anual cu plocon la nasi, cadoul constand, conform traditiei, intr-un cos plin cu un curcan (preparat), fructe, tort si vin. Ce-i drept insa, traditia s-a cam pierdut, acum se obisnuieste un gratar.

In ceea ce priveste nunta, lucrurile nu sunt chiar atat de clare. Daca ar fi sa ne conformam traditiei cadoul nasilor se face inaintea taierii tortului miresei, cand se striga darul. Insa este posibil ca nasii vostri sa nu fie traditionalisti si probabil ar aprecia mai mult un cadou facut personal, nu in ochii tuturor. Analizati cu atentie caracterul nasilor vostri, acest lucru va va ajuta atat in privinta momentului cand sa le oferiti cadoul cat si in privinta alegerii acestuia.

Ce cadou le luam nasilor?Ce cadou este potrivit pentru nasi?

Dupa cum spuneam mai sus, nu exista un cadou tipic pentru nasi, ar fi fost prea simplu sa fie asa. Trebuie sa alegeti ceva care sa li se potriveasca, sa le transmita un sentiment, sa le trezeasca bucuria si totodata prin intermediul cadului ales sa isi aminteasca mereu cu plecere de voi si frumoasa voastra nunta. Iata cateva idei moderne care v-ar putea fi de folos.

Obiecte de arta

Daca nasii vostri sunt impatimiti ai artisticului, au terminat Artele sau Conservatorul, cu siguranta un cadou din aceasta categorie i-ar impresiona. Puteti alege un tablou modern (aveti grija sa se potriveasca locuintei acestora), un instrument muzical, o statuieta etc.

Argintarie

Diversele obiecte decorative din argint, precum si tacamurile si alte obiecte folosite in bucatarie confectionate din argint sunt cadouri ideale pentru nasii eleganti, pedanti, cu gusturi clasice.

Obiecte decorative

Pentru impatimitii decoratiunilor, care mereu fac schimbari in casa si va uimesc cu cate ceva nou cand la fiecare vizita, cele mai indicate cadouri sunt cele din sfera obiectelor decorative. Fie alegeti boluri cu petale de flori sau alte plante decorative, fie le pregatiti un set romantic pentru dormitor alcatuit din lumanari parfumate, frumos ornate, uleiuri parfumate si o lenjerie de pat rosie din matase. mai mult despre[31]


Daruieste cel mai inspirat cadou de nunta

In traditia popular romaneasca, exista superstitii si traditii referitoare la momentele cheie din viata unui om. La fel se intampla si in cazul nuntii, acolo unde avem de-a face cu superstitii care mai de care mai ciudate. Astfel, daca toata lumea stie ca ploaia in ziua nuntii este semn de belsug sau ca fata care va prinde buchetul miresei se va casatori prima, nu multi cunosc superstitiile conform carora nu trebuie sa te casatoresti in ziua ta de nastere sau in acelasi an cu o ruda apropiata, sau ca aparitia in fata cortegiului nuptial a unui cosar, a unui curcubeu sau chiar a unei pisici negre este semn bun.

Ei bine, la fel se intampla si cu darurile de nunta. Desi ne gandim cel mai des ce cadou practic am putea face cuplului respectiv, in trecut, oamenii aveau alte puncte de referinta. Astfel, belsugul, bunastarea si norocul erau atrase prin darurile alese. Pentru ca un cuplu sa fie mereu aproape de Dumnezeu si sa traiasca in credinta crestina, Biblia era cel mai potrivit cadou. Banii de argint reprezentau bogatia si belsugul, iar obiectele rosii dragostea ce nu avea sa paraseasca niciodata acea familie. Aceste cadouri erau cel mai des intalnite la nuntile din mediul rural, acolo unde intreaga comunitate "complota" la fericirea noului cuplu.

Ba mai mult, dintotdeauna au existat restrictii in privinta unor cadouri considerate negative. Unele persoane tin cont de acestea, chiar si astazi, si nu daruiesc niciodata furculite, linguri, tacamuri sau ceasuri de perete. Se spune ca aceste cadouri atrag cearta intre cei doi miri.

Chiar daca in zilele noastre nu s-au pastrat aceste traditii, si putini mai tin cont de astfel de superstitii, cadoul de nunta este la fel de greu de ales. Si asta pentru ca nu poti sa stii cu precizie ce isi doresc cei doi si nu ai niciodata siguranta ca nu vei da gres.

Si, cum la noi nu s-a preluat modelul american, unde mirii scriu inainte o lista cu produsele dorite, iata cateva dintre cele mai originale, dar si cele mai practice cadouri de nunta:

1.Abonamente pe termen lung

Daca vrei intr-adevar sa fii original, cea mai buna idee este sa vii cu un cadou ce ii va apropia si mai mult pe cei doi. Daruieste-le abonamente la diverse activitati sau locuri pe care stii ca le frecventeaza: sala de gimnastica, spa, salon de infrumusetare, bowling, teatru, cinema sau vino cu un abonament de tren care sa ii oblige sa plece la munte sau la mare in fiecare weekend. Isi vor aminti cu siguranta de tine si de cadoul tau.


2.Bani
Suna destul de rigid si lipsit de inspiratie, dar ce te faci daca stii din start ca acel cuplu are tot ce isi doreste si, in plus, ai mai trecut prin experienta unei alte nunti la care majoritatea cadourile au fost dubluri? Daca esti o persoana ocupata, pragmatica si stii ca si cei doi miri se aseamana cu tine din acest punct de vedere, cea mai buna solutie este sa le daruiesti bani pe care ii pot folosi dupa bunul plac.

3.Cadouri personalizate

Fie ca apelezi la clasicele lenjerii de pat sau vrei sa daruiesti o rama de fotografie mai speciala, nu uita sa personalizezi cadoul. Pune numele celor doi pe perne sau intr-un colt al lenjeriei sau aseaza o fotografie supriza cu cei doi in rama pe care apoi o vor folosi cum cred de cuviinta.


4.Figurine romantice pentru casa
Nu, nu este vorba despre clasicele bibelouri, ci de figurine speciale care sa le reaminteasca peste ani de acest moment. Daca stii ca apreciaza arta feng shui, opteaza pentru statuete sau fantanile arteziene de acest fel pentru a le spori norocul si bunastarea. Eventual, poti adauga si altceva acestui cadou (de exemplu bani) imbinand utilul cu placutul.

5. Cadouri personalizate

Daca le poti cumpara prietenilor tai diverse abonamente, de ce sa nu le daruiesti si cursuri amuzante si folositoare in acelasi timp? Stii ca prietena ta a regretat mereu ca nu a continuat lectiile de balet din copilarie? Nicio problema, plateste-i un curs de dans si se va simti cea mai fericita. Viitorul ei sot este un adevarat maestru al bucatariei fara a avea insa studii in acest domeniu? Un curs de gatit ii va perfectiona stilul, ba mai mult vei putea beneficia si tu de acest cadou.


6.Cadouri practice, dar originale

Aici poti opta dintr-o mai mare gama de variante: un suport neobisnuit pentru vin sau sampanie, o lada frigorifica personalizata pe care sa scrie familia respectiva, pahare de bar originale, set de cesti pentru cafea cu modele haioase, set de ustensile barman, gratare portabile etc.

Nunta la care trebuie sa participi se apropie cu pasi repezi asa ca, daca nu te-ai hotarat inca, alege din lista de mai sus cel mai potrivit cadou. Nu darui ceva ce nici tie nu Nunta la care trebuie sa participi se apropie cu pasi repezi asa ca, daca nu te-ai hotarat inca, alege din lista de mai sus cel mai potrivit cadou. Nu darui ceva ce nici tie nu ti-ar placea sa primesti. Intr-o zi vei fi in locul mirilor si cu siguranta iti vei dori cele mai interesante cadouri de nunta. mai multe detalii[32]

Idei de cadouri de nunta – casatoria

Sezonul nuntilor a inceput deja si multi dintre noi avem de onorat vara aceasta numeroase evenimente de acest gen. Dupa ce ne-am cumparat rochia sau costumul potrivit, ne confruntam, de regula, cu o alta problema: cadoul pentru miri. Ei bine, lucrurile nu sunt chiar atat de grele pe cat te-ai fi gandit pentru ca noi iti oferim cateva sfaturi ce ti-ar putea fi de folos. Afla care sunt obiceiurile cadourilor de nunta in diferite zone ale tarii, ce cadouri sunt nefaste pentru tinerii casatoriti si care ar fi cele mai inspirate daruri. Toate sunt informatii folositoare atunci cand intentionezi sa mergi la o nunta.

In traditia popularcadouri-nunta romaneasca, exista superstitii si traditii referitoare la momentele cheie din viata unui om. La fel se intampla si in cazul nuntii, acolo unde avem de-a face cu superstitii care mai de care mai ciudate. Astfel, daca toata lumea stie ca ploaia in ziua nuntii este semn de belsug sau ca fata care va prinde buchetul miresei se va casatori prima, nu multi cunosc superstitiile conform carora nu trebuie sa te casatoresti in ziua ta de nastere sau in acelasi an cu o ruda apropiata, sau ca aparitia in fata cortegiului nuptial a unui cosar, a unui curcubeu sau chiar a unei pisici negre este semn bun.

Ei bine, la fel se intampla si cu darurile de nunta. Desi ne gandim cel mai des ce cadou practic am putea face cuplului respectiv, in trecut, oamenii aveau alte puncte de referinta. Astfel, belsugul, bunastarea si norocul erau atrase prin darurile alese. Pentru ca un cuplu sa fie mereu aproape de Dumnezeu si sa traiasca in credinta crestina, Biblia era cel mai potrivit cadou. Banii de argint reprezentau bogatia si belsugul, iar obiectele rosii dragostea ce nu avea sa paraseasca niciodata acea familie. Aceste cadouri erau cel mai des intalnite la nuntile din mediul rural, acolo unde intreaga comunitate “complota” la fericirea noului cuplu.

Ba mai mult, dintotdeauna au existat restrictii in privinta unor cadouri considerate negative. Unele persoane tin cont de acestea, chiar si astazi, si nu daruiesc niciodata furculite, linguri, tacamuri sau ceasuri de perete. Se spune ca aceste cadouri atrag cearta intre cei doi miri.

Chiar daca in zilele noastre nu s-au pastrat aceste traditii, si putini mai tin cont de astfel de superstitii, cadoul de nunta este la fel de greu de ales. Si asta pentru ca nu poti sa stii cu precizie ce isi doresc cei doi si nu ai niciodata siguranta ca nu vei da gres.

Si, cum la noi nu s-a preluat modelul american, unde mirii scriu inainte o lista cu produsele dorite, iata cateva dintre cele mai originale, dar si cele mai practice cadouri de nunta:
1.Abonamente pe termen lung

Daca vrei intr-adevar sa fii original, cea mai buna idee este sa vii cu un cadou ce ii va apropia si mai mult pe cei doi. Daruieste-le abonamente la diverse activitati sau locuri pe care stii ca le frecventeaza: sala de gimnastica, spa, salon de infrumusetare, bowling, teatru, cinema sau vino cu un abonament de tren care sa ii oblige sa plece la munte sau la mare in fiecare weekend. Isi vor aminti cu siguranta de tine si de cadoul tau.

2.Bani
Suna destul de rigid si lipsit de inspiratie, dar ce te faci daca stii din start ca acel cuplu are tot ce isi doreste si, in plus, ai mai trecut prin experienta unei alte nunti la care majoritatea cadourile au fost dubluri? Daca esti o persoana ocupata, pragmatica si stii ca si cei doi miri se aseamana cu tine din acest punct de vedere, cea mai buna solutie este sa le daruiesti bani pe care ii pot folosi dupa bunul plac.

3.Cadouri personalizate

Fie ca apelezi la clasicele lenjerii de pat sau vrei sa daruiesti o rama de fotografie mai speciala, nu uita sa personalizezi cadoul. Pune numele celor doi pe perne sau intr-un colt al lenjeriei sau aseaza o fotografie supriza cu cei doi in rama pe care apoi o vor folosi cum cred de cuviinta.


4.Figurine romantice pentru casa
Nu, nu este vorba despre clasicele bibelouri, ci de figurine speciale care sa le reaminteasca peste ani de acest moment. Daca stii ca apreciaza arta feng shui, opteaza pentru statuete sau fantanile arteziene de acest fel pentru a le spori norocul si bunastarea. Eventual, poti adauga si altceva acestui cadou (de exemplu bani) imbinand utilul cu placutul.

5. Cadouri personalizate

Daca le poti cumpara prietenilor tai diverse abonamente, de ce sa nu le daruiesti si cursuri amuzante si folositoare in acelasi timp? Stii ca prietena ta a regretat mereu ca nu a continuat lectiile de balet din copilarie? Nicio problema, plateste-i un curs de dans si se va simti cea mai fericita. Viitorul ei sot este un adevarat maestru al bucatariei fara a avea insa studii in acest domeniu? Un curs de gatit ii va perfectiona stilul, ba mai mult vei putea beneficia si tu de acest cadou.


6.Cadouri practice, dar originale
Aici poti opta dintr-o mai mare gama de variante: un suport neobisnuit pentru vin sau sampanie, o lada frigorifica personalizata pe care sa scrie familia respectiva, pahare de bar originale, set de cesti pentru cafea cu modele haioase, set de ustensile barman, gratare portabile etc.

Nunta la care trebuie sa participi se apropie cu pasi repezi asa ca, daca nu te-ai hotarat inca, alege din lista de mai sus cel mai potrivit cadou. Nu darui ceva ce nici tie nu ti-ar placea sa primesti. Intr-o zi vei fi in locul mirilor si cu siguranta iti vei dori cele mai interesante cadouri de nunta. mai mult despre[33]


Cadouri pentru nasi


Nasii sunt considerati a fi parintii de suflet ai viitorului cuplu. Traditia spune ca nasii nu se aleg, ei se ofera, si in mod normal ar trebui sa fie copiii unora dintre nasii de cununie ai parintilor viitorilor miri. Complicat, asa-i? Ei bine, in ziua de astazi nasii se aleg, fara prea multe detalii.
In general nasii pot fi prieteni foarte apropiati ai mirilor, pot fi prieteni ai parintilor acestora, sau pot fi doar simple cunostinte care doresc sa-i cunune. Unele cupluri prefera prieteni de suflet de varste apropiate, alte perechi prefera ca nasi persoane mai in varsta de la care sa aiba ce invata, iar unii cauta doar cupluri cu o stare financiara si in general o situatie sociala foarte buna, pentru a le “deschide usi” pe viitor. Niciunii nu sunt de condamnat, fiecare alege dupa bunul plac.
Atunci cand se hotarasc sa va devina parini spirituali, nasii isi creaza o adevarata indatorire fata de viitorii miri, atat spirituala cat si financiara. Spunem asta pentru faptul ca nasii in general, ar trebui sa se implice in organizarea nuntii, sa sustina viitoarea familie si sa-i ajute pe toate planurile.
Acest ajutor oferit de catre nasi, trebuie recompensat. In unele regiuni ale tarii, recompensa fizica nu exista si ar fi jignitoare de s-ar oferi, insa in alte parti este obligatorie, altfel interpretandu-se ca lipsa de respect. De aceea, in functie de ce stabilesc cele doua familii se pot oferi sau nu, daruri.
Modalitatea ideala de a afla ce cadou li s-ar potrivi perfect nasilor tai, este sa-i intrebi; daca raspunsul va fi evaziv iar tu vei deveni si mai confuza, incearca sa te orientezi ce le-ar lipsi din casa, din discutiile cu ei sa interpretezi pe cat posibil sau daca nu, sa intrebi cunostinte comune. Depinde foarte mult si de zona si de dorinta ta de a respecta sau nu traditiile. In unele regiuni ale tarii se ofera diverse lucruri la care nici nu te astepti: gaini, cosuri cu mancare, prosoape, torturi etc. Trebuie sa fii foarte atenta la ceea ce le achizitionezi, nu e de dorit sa aiba acel articol, sa nu le fie pe plac, sa fie de proasta calitate, sau pur si simplu sa fie un obiect pe care nasa ta doar sa-l stearga de praf din cand in cand. Iata cateva idei:

Electrice si Electrocasnice:
-un televizor LCD
-home cinema
-aparat de aer conditionat
-robot de bucatarie performant
-o masina pentru facut paine
-o masina de spalat vase
-aparate de fitness
-dezumidificator

Utile:
-o icoana din argint sau lemn
-un set de pahare din cristal
-un set de vaze
-bijuterii sau ceasuri
-un set pentru vin
-rama foto digitala
-un fotoliu pentru masaj
-un foisor sau decoratiuni pentru curte si gradina
-obiecte de arta
-un cort cu toate accesoriile. mai mult despre[34]

Nunta în satul oltenesc de altădată


Societate - Mirela MARINESCU
(citeste alte articole de acelasi autor »)

Peţitul, logodna, înţelegerea asupra zestrei şi plecarea lăzii de zestre din casa miresei, precum şi chemarea la nuntă şi masa mare sunt elemente ale nunţilor de altădată din satul oltenesc.

Oltenia a adunat de-a lungul timpului cele mai interesante obiceiuri legate de nuntă. Sunt obiceiuri care se mai păstrează parţial şi astăzi într-o împletire ingenioasă cu modernul. Frumuseţea lor este legată însă de acele vremuri, când viitoarea soţie era aleasă din timp de părinţi sau rudele apropiate, sau atunci când ruda băiatului era trimisă cu plosca plină cu vin sau rachiu la tatăl fetei, şi când toţi aşteptau cu sufletul la gură să vadă dacă acesta gustă din licoare. Era semn bun, părinţii băiatului erau primiţi la tratativele pentru căsătorie. Se anunţa ceea ce se chema peţitul. „Se trimite în peţit o persoană care are influenţă pe lângă părinţii fetei. Seara, băiatul şi părinţii lui, cu una sau două rude mai apropiate, se duc la tatăl fetei acasă. Acolo fac aşa-numitul aşezământ. Tatăl fetei serveşte oaspeţilor o masă, după puterile lui, şi încep tratativele de zestre. După ce s-au enumerat toate obiectele ce vor forma zestrea: lucruri de casă, vite, bani, pământ, se formează foaia de zestre, actul dotal, care se scrie de unul din cei prezenţi şi se rosteşte de ginere. În seara când se «aşază» dacă tatăl viitorului ginere e mulţumit de dotă, se stabileşte şi ziua nunţii, de obicei o duminică sau sărbătoare“, descrie doctorul Ch. Laugier în „Contribuţiuni la etnografia medicală a Olteniei“.

Ritualurile nu se opreau aici. La plecare, viitoarea mireasă trebuia să sărute mâna mesenilor, purtând o sticlă cu vin din care aceştia beau. Cu acest prilej dădeau daruri în bani miresei. Dacă fata nu-l voia pe băiat, când era întrebată „Îţi place ţuica?“, ea răspundea „Nu-mi place, nu e bună!“.

De la logodnă la marea nuntă


Erau rare cazurile căci, de obicei, fetele nu aveau curajul să încalce tocmeala părinţilor şi atunci acceptau de voie, de nevoie. E drept că existau şi cazuri în care părinţii băiatului se duceau şi întrebau dacă dau fata după băiatul lor. Dacă părinţii fetei erau mai bogaţi nu se învoiau, şi dacă tinerii se plăceau, fugeau, dar erau aduşi repede înapoi, iar părinţii, de ruşine, acceptau. Existau însă şi cazuri fericite, când cei doi aparţineau aceleiaşi clase sociale. Atunci se putea face şi logodna. „Dura trei, patru săptămâni, chiar şi mai mult până puneau nunta. Se desfăşura la fată acasă. Băiatul venea cu plocon, cu desagi cu pâine, păsări, cozonac, vin, ţuică. La logodnă participau părinţii şi două, trei rude, iar tinerii schimbau batiste“, se menţionează în „Sărbători şi obiceiuri“, volumul I, publicat de Institutul de etnografie şi folclor „C. Brăiloiu“ al Academiei Române. În unele zone ale Olteniei, mireasa îi dădea ginerelui o cămaşă sau o pernă, iar el o răsplătea cu bani. Avea loc un schimb. Fata avea pregătită din timp şi lada cu zestre, care era luată, conform obiceiului, duminica, atunci când plecau nuntaşii la biserică. Mireasa şi mama ei aveau grijă să înghesuie în ea tot felul de lucruri: velinţe, cergă de câlţi şi de lână, perne, prosoape. După ce erau duse în casă lucrurile aduse ca zestre, mireasa trebuia să împartă daruri rudelor ginerelui (prosoape, cămăşi), iar aceştia ieşeau din casă cu ele la gât şi jucau „Aidea doiu“, „Hora Miresei“. Dădeau ocol de trei ori unei căldări cu vin, de două ori cu ginerele şi o dată fără el. Apoi mireasa îşi poftea la masă rudele şi invitaţii. După joc şi veselie, aceştia se retrăgeau şi erau poftite la masă rudele şi invitaţii ginerelui. În altă zonă a Olteniei, în Mehedinţi, lada de zestre era luată de sâmbătă după-amiază de neamurile ginerelui, cu căruţele, cu lăutari, şi era dusă la casa mirelui. În ea erau îmbrăcămintea miresei, o cergă mare (folosită la treierat), iar deasupra se puneau perne, foi de scoarţă (pături de învelit). Cei care duceau lada chiuiau, să iasă lumea să vadă zestrea. După chemarea la nuntă a satului, se trecea la pregătirea pentru a doua zi, pentru marele eveniment.

Nunta mai păstrează ceva din tradiţia împodobitului mirilor. S-a pierdut însă ţinuta ceremonială. Căciula sau pălăria nu lipseau, vara se punea pălărie din pai de grâu sau postav, şi iarna căciulă, împodobită cu flori sau pene de păun. Haina mirelui era de dimie, ornamentată cu găitane, cămaşa era făcută de obicei de mamă sau de mireasă, iar pantalonii erau tot albi. Nu erau uitate nici floarea de mire şi batista. Mireasa era gătită după datina locului, în port popular. Un flăcău o încălţa, iar în pantofi se puneau bănuţi sau boabe de grâu. Lămâiţa şi voalul i le punea naşa. Se cântau acum „Cântecul miresei“, „Ia-ţi mireasă ziua bună“, dar şi „Nuneasca“. Se juca şi „bradul“, tot astfel cum se cânta şi „Godea“, un cântec în care se spunea că mireasa pleacă la o soacră rea, în vreme ce naşa cânta „Cântecul miresei“.

Alt bordei, alt obicei


Toate pregătirile fiind făcute, alaiul lua drumul bisericii. „În unele părţi, mireasa se cununa având în sân un cuţit, o bucată de azimă, zahăr, o coardă de la vioră: cuţitul, pentru ca duşmancele să nu-i pună cuţitul, zahăr pentru ca ginerele să fie dulce şi plăcut, iar coarda ca să fie plăcută tuturor, precum cântecul viorii... Când preotul şi naşul le pun cununiile pe cap, mireasa caută să calce pe ginere pe picior, având credinţa că ea va porunci în casă şi bărbatul i se va supune întru totul“, descrie Ch. Laugier. Obiceiul ca mireasa să calce ginerele pe picior se păstrează şi astăzi.

Întorcându-ne în timp, la ospăţul oferit nuntaşilor, alte obiceiuri şi tradiţii vin să vorbească despre pitorescul nunţilor de altădată. „Masa se face vara afară, în curte, iar iarna în casă. Invitaţii mănâncă mai mulţi din aceeaşi strachină, rar se pune pentru fiecare câte un tacâm complet. Nuntaşilor li se împart în timpul mesei prosoape şi şervete, iar după ce s-a servit friptura încep darurile. Mireasa, purtată de cumnatul de mână sau de „starochi“ (Hunia) ia o farfurie sau un castron, peste care pune o azimă şi puţină sare o prezintă naşului. Naşul face în azimă darul său, care constă în bani, în monedă de argint, sau chiar de aur, uneori mii de lei. Mireasa prezintă fiecărui invitat farfuria pentru „daruri“ şi nuntaşii trebuie să dea, după puterile lor, câte o sumă de bani. Ea trebuie să sărute mâna fiecărui invitat, până la cel din urmă“, se menţionează în „Contribuţiuni la etnografia medicală a Olteniei“. Ritualurile continuă şi după nuntă. În unele părţi, luni dimineaţa, soacra mare intră în camera tinerilor şi ia cămaşa pătată de sânge şi, în chiuiturile nuntaşilor şi cântecele lăutarilor, joacă în horă cu ea. Este un obicei specific Pieleştiului. În alte părţi, cum ar fi Băileştiul, soacra mare îşi pune la gât un şir de ardei roşu şi, ducându-se la meseni, face diferite glume sau joacă în horă. Şi, uite aşa, mireasa îşi face loc în noua gospodărie, nu înainte de a merge la biserică pentru a se spovedi şi a se împărtăşi, conform obiceiului.

Aceste tradiţii vorbesc de timpuri apuse, despre frumuseţea obiceiurilor de altădată. citeste mai mult[35]


Traditii legate de rochia de mireasa

Nunta este un eveniment important pentru mire si mireasa, dar in acelasi timp si pentru prietenii si familiile celor doi miri care se strang pentru a sarbatori marele eveniment. E ca si cum nunta exista de la inceputul lumii, iar cu trecerea timpului au aparut numeroase traditii. Prin urmare va voi da cateva exemple de astfel de obiceiuri.

Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru

Nu exista mireasa care sa nu fi auzit de aceasta traditie. Conform acesteia, mireasa trebuie sa achizitioneze cate un obiect care sa corespunda acestor cerinte. Mireasa in cele din urma trebuie sa incorporeze aceste obiecte in imbracaminte sau in accesorii. Exista o semnificatie specifica pentru care trebuie sa porti in ziua nuntii cate un astfel de obiect.

Ceva vechi reprezinta trecutul mirilor si prietenii acestora. Ceva nou se refera la viitorul fericit al celor doi miri pe care il vor petrece impreuna. Obiectul imprumutat se refera la legaturile de familie dar si la mostenirea unor obiecte. Si nu in cele din urma obiectul albastru simbolizeaza fidelitate.

Mireasa trebuie sa poarte alb in ziua nuntii

Obiceiul ca mireasa sa poarte o rochie alba a aparut abia prin secolul XVI. In acea perioada numai o mireasa bogata purta o rochie alba in ziua nuntii, spre deosebire de celelalte mirese care nu erau la fel de bogate si purtau o imbracaminte argintie. Prin urmare culoarea reprezenta virginitate, iar astazi miresele care poarta in ziua nuntii o rochie alba o considera drept simbol al puritatii.

Norocul si rochia de mireasa

Exista o alta traditie care se refera la imbracamintea miresei. Un mire nu trebuie sa isi vada mireasa imbracata in rochia de mireasa pana in ziua nuntii. Daca mirele vede mireasa astfel imbracata inainte de a merge catre altar, se presupune ca viitoare familie va avea ghinion. Prin urmare mireasa nu trebuie sa imbrace in intregime rochia de mireasa pana in ziua in care nu va fi gata sa mearga la Biserica. Daca va face invers, se zice ca ii va aduce ghinion.
Daca aceste obiceiuri sunt intr-adevar adevarate sau nu, depinde de opinia fiecaruia. Acestea sunt obiceiuri care au fost mostenite din generatie, in generatie. Ele pot fi adevarate sau false, in functie de parerea mirelui si a miresei. Obiceiurile religioase care se respectau cu multi ani in urma, au cam disparut o data cu dezvoltarea societatii moderne in care locuim acum. Ceea ce vreau sa accentuez, este ca numai noi putem hotara daca vrem sa pastram sau nu traditia. mai mult[36]


Traditii de nunta in alte tari


Traditiile de nunta, privite ca ansamblu de conceptii, de obiceiuri si de credinte statornicite in cadrul unor grupuri sociale ori nationale, exista si astazi inradacinate in vietile noastre. Pe masura ce veti citi aceste obiceiuri de nunta din lumea intreaga, puteti alege pentru a pune in practica la nunta voastra acele traditii care vi se par pline de semnificatii si speciale.

BELGIA.
O traditie foarte draguta se practica de multa vreme in Belgia. Conform acestei traditii, mireasa trebuie sa confectioneze o batista si sa-si brodeze numele pe ea. Aceasta batista va fi tinuta de mireasa pe toata durata ceremoniei. Dupa nunta, mireasa va inrama batista si o va agata de perete, pana la urmatoarea nunta ce va avea loc in familie. Atunci o va oferi viitoarei mirese care si ea la randul sau isi va broda numele pe batista, o va purta cu ea si dupa nunta o va inrama pana la urmatoarea nunta din familie.

Insulele BERMUDE.
Un vechi obicei care insa prinde si astazi este acela de a sadi un pom pentru a comemora ziua nuntii. Chiar si astazi, localnicii isi impodobesc tortul cu un mic pomisor in locul mirilor de zahar din varful tortului. Pomul este plantat in gradina, in timpul petrecerii care se tine de cele mai multe ori acasa la noua pereche ori la unii din parintii acestora.

CEHIA
Ghirlandele din rozmarin, facute de mana de catre mama ori bunica miresei, reprezinta o traditie veche de secole, pentru miresele de la tara. Astazi ele au fost inlocuite de ghirlande din minitrandafirasi si sunt purtate atat de insotitoare cat si de mireasa.

ANGLIA.
O traditie familiara acestei tari este ca o micuta domnisoara din suita miresei sa arunce petale de trandafiri din cosulet, pe masura ce inainteaza spre altar, in fata miresei. Acest obicei dateaza din vremea cand mireasa era condusa la biserica de prietenele ei necasatorite. Astazi insa, aruncatul petatelor il poate face numai o tanara domnisoara si simbolizeaza drumul miresei prin viata: presarat cu flori si fericit.

FINLANDA.
Odata, in Finlanda, miresele purtau coroane de aur. In timpul receptiei avea loc traditia numita Dansul coroanei. Mireasa era legata la ochi, in timp ce prietenele ei necasatorite dansau in jurul ei, in cerc. Mireasa avea sa puna coroana pe capul uneia dintre ele. Aceea care primea coroana se spunea ca avea sa fie urmatoarea la maritis. Acest obicei dragut poate fi reinviat foarte usor astazi, la nunta ta, mai ales daca vei purta pe langa voal o coronita ori o diadema.

FRANTA.
Un obicei incantator ce a parasit granitele Frantei si a ajuns pana la noi, reprezinta cele doua cupe ale mirilor impreunate si poarta denumirea de „coup de mariage”. Aceste pahare erau pastrate pentru a fi folosite din generatie in generatie, formandu-se astfel o traditie. De asemenea, obiceiul de a tine cate un toast unul pentru altul, da o nota speciala nuntii. A bea sampania din acelasi pahar este primul pas catre o vesnicie impreuna.

INDIA.
In nunta traditionala indiana, florile au jucat intotdeauna un rol foarte important. O traditie ce a rezistat in timp, transmitandu-se din generatie in generatie, este ca fratele mirelui sa presare petale de flori peste capetele cuplului in timpul ceremoniei, la momentul juramintelor, dar si la sfarsitul ceremoniei.

IRLANDA.
Pentru o nota de traditie din incantatoarea insula verde, e posibil sa vreti sa luati in considerare traditionalul tort de nunta care este cu totul altceva decat incantarea dulce pe care noi o numim tortul miresei. Al lor este un adevarat tort de fructe ornamentat din belsug cu struguri, migdale, cirese si mirodenii. Pentru ca reteta sa urmeze adevaratul spirit irlandez, tortul este plin de rachiu si whiskey din grau sau porumb.

ITALIA.
Migdalele trase in zahar provin de la nuntile italiene. Cinci astfel de bombonele, legate in tull sau organza cu o delicata panglica reprezinta cel mai popular cadou de multumire pe care mirii il ofera invitatilor. Aceasta traditie vine de la vechea credinta conform careia este bine sa imparti bunastarea noii familii cu ceilalti invitati.

MEXIC.
Oaspetii unei nunti mexicane au un obicei foarte frumos, de a-i inconjura pe miri intr-un cerc care va lua forma unei inimi. In mijlocul acestei inimi formate din invitati, cuplul va dansa primul sau vals.

RUSIA.
Invitatii nuntilor din Rusia primesc in semn de multumire pentru participarea la ceremonie si la receptie, mici cadouri care pot fi mici desene pictate de mana, mici floricele in ghivece liliput, casete de lemn frumos decorate ori alte obiecte din metal sau sticla.
SUEDIA.
Spritele rele ce bantuiau vazduhul, si aduceau ghinion tanarului cuplu, erau tinute la distanta de catre domnisoarele de onoare ale miresei care purtau in brate ierburi picante dar si unele urat mirositoare. Astazi le-a luat locul acestor primitive obiceiuri buchetul de mireasa, compus din flori frumos mirositoare, dar care au acelasi rol – de a alunga spiritele rele! mai multe detalii[37]


Traditii in ziua nuntii

Chiar daca timpurile noastre isi lasa amprenta asupra multor aspecte din viata noastra, unele traditii raman, pastrandu-se din mosi stramosi.

ARUNCATUL BUCHETULUI

Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.

BARBIERITUL MIRELUI

Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat

BRADUL

In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata “imbelsugata” a viitoarei familii.

FEDELESUL

Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare (cozonaci) ci mai degraba bautura si dans.

FURATUL MIRESEI

Printre multele noastre obiceiuri de nunta se numara unul nostim pentru unii si emotionant pentru altii. Furatul miresei! Mirele, auzind vocea lautarului sau a Dj-ului ce anunta “infractiunea”, se intreaba: “Cum asa, doar am stat mereu cu ochii pe ea!”, nasul il incurajeaza pe mire sa se gandeasca la tehnici de negociere, soacra mica isi face griji ca este racoare afara si s-ar putea sa ii raceasca fetita.

Desi este un obicei aproape nelipsit de la nuntile romanesti, totusi nu se cunoaste exact originea acestei traditii. Se spune ca mirele trebuie sa isi priveasca toata seara aleasa sufletului caci altfel, intr-un mic moment de neatentie, unii nuntasi pot complota sa ii fure acestuia mireasa. Datinile difera de la o regiune la alta, in sensul ca sunt zone pe la noi unde se fura si mirele, iar in alte regiuni mireasa trebuie purtata pe brate de catre rapitori, caci aduce noroc. Rascumpararea o face nasul daca mireasa a fost furata inainte de 12 noaptea, iar daca ?infractiunea? are loc dupa miezul noptii atunci mirele isi va rascumpara sotia.

GATITUL MIRESEI

Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.

HORA MIRESEI

Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.

PETITUL

Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea ragazul de a se pregati in a-si intampina oaspetii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.

RUPEREA TURTEI

Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.

SCOSUL VOALULUI

Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori.

UDATUL

Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica. mai multe detalii[38]


Traditii pentru mirese


Fie ca esti din Europa, Asia sau din oricare colt al lumii, poti acum sa incorporezi in nuntaPlanifica-ţi nunta cu infomariaj.roGhid complet de nunta, pagina web personala, calculator buget, lista de sarcini, administrare lista invitati. Rasfoieste galeria noastra de poze si gasesti idei pentru nunta ta! traditii, dorinte sau orice altceva iti trece prin cap. Ai, acum, mai multe optiuni ca niciodata.
Traditii pentru mirese
Link-uri

  • Rochii de mireasa Franc Sarabia
    * Rochii de mireasa Justin Alexander
    * Accesorii si bijuterii pentru mireasa

Chiar daca unele religiii sunt foarte stricte cand vine vorba de ceea ce vei purta, poti totusi, sa indoi putin regulile si sa onorezi si credintele. Ai nevoie, doar de putina creativitate si cercetare.

De exemplu, o norvegianca a avut buchet de mireasa traditional, dar a purtat o rochieInfomariaj.roInfomariaj.ro de mireasa foarte moderna. O chinezoaica a decis sa poarte cristal rosu si auriu, in par, pentru a asorta rochia rosie de mireasa traditionala.

Daca esti in cautare de inspiratie, uita-te prin fotografiile vechi ale bunicilor, si vezi cum ai folosi anumite idei pentru nunta ta.

Iata cateva idei:


  • Foloseste culori sau modele traditionale in moduri inedite, cum ar fi sa pui pietre semipretioase sau flori in voal sau coronita (tiara).
    *
    Foloseste cuart daca vrei sa surprinzi florile de cires, jad sau daca vrei verde tanzanit pentru a surprinde aspectul violetelor africane.
    *
    Uita-te prin reviste vehi ale bunicii, pentru un aspect retro. Asorteaza o poseta veghe la rochia moderna, margele antice sau diverse aplicatii pe pantofii de mireasa, din margele.
    *
    Asculta povestile rudelor in varsta. Intreaba-le ce culori le plac, ce flori sau traditii. S-ar putea sa primesti o multime de idei.

Ideea este sa te simti bine. Amesteca vechile traditii cu cele noi. Gandeste-te la nuntaPlanifica-ţi nunta cu infomariaj.roGhid complet de nunta, pagina web personala, calculator buget, lista de sarcini, administrare lista invitati. Rasfoieste galeria noastra de poze si gasesti idei pentru nunta ta! ta ca o impletire a trecutului cu prezentul. Poate, intr-o zi , cineva iti va vedea poza si va dori sa arate ca tine. citeste mai mult[39]


TRADITII DESPRE SI PENTRU MIRESE


Pentru prima casatorie, rochia alba de mireasa este o traditie initiata de nunta reginei Victoria. "Nunta alba" este o expresie pentru cununia traditionala oficiala sau semi-oficiala in Occident. Aceasta se refera la culoarea alba a rochiei de mireasa, care a devenit celebra inca de pe vremea reginei Victoria. Albul simbolizeaza puritatea inimii si inocenta copilariei.
Urmatoarele atribuiri au sugerat ca albul simbolizeaza virginitatea. Traditia unei nunti albe a fost creata de regina Victoria, ea alegand sa poate o rochie alba de mireasa la nunta cu printul Albert. Regina Victoria nu a foat prima mireasa regala care a purtata o astfel de rochie, dar a fost prima din era moderna. Albul era culoarea traditionala, regala de doliu.
Cu toate ca aceasta culoare nu era prea des utilizata astfel, albul nu era considerat alegerea potrivita pentru o rochie de mireasa. Decizia Victoriei a popularizat vesmintele albe, ceea ce nimeni nu mai facuse inaintea ei. Inainte, miresele purtau hainele lor cele mai bune sau cele mai scumpe noi haine pe care ele si le puteau permite.
Normele de stil prescriu ca rochia alba nu trebuie purtata la ulterioare nunti (simbol al virginitatii si al faptului ca mireasa este fericita), dar acest indreptar este cel mai adesea ignorat, miresele purtand rochii albe pentru mai multe casnicii.

In conformitate cu vestimentatia, mireasa poarta de asemenea, un voal si un buchet de flori. Buchetul de flori este o colectie de flori intr-un aranjament creativ. Exista diferite feluri de aranjamente: buchet mic de flori, de tinut in mana sau buchetul cascada. Buchtele de flori sunt adesea oferite cu ocazii speciale,ca zile de nastere sau aniversari. Ele sunt folosite considerabil si la nunti. In mod traditional mireasa va alege aceste flori.
In anumite zone, se poarta jartiera, aceasta fiind indepartata de mire, tarziu dupa ceremonie. Tortul miresei isi are originea in "Roman confarreatio", o forma de casnicie ale carei caracteristici esentiale erau ca mirele si mireasa sa manance o prajitura facuta din sare, apa si secara alba, iar mireasa sa poarte trei spice de grau, simbol al bogatiei.
Cupa miresei era cupa dragostei cu care mirele promitea miresei, si ea lui. Obiceiul spargerii acestei cupe de vin, dupa ce cuplul a baut tot continutul paharului, este comun evreilor si bisericii grecesti. citeste mai mult[40]

Superstitii si traditii de nunta


V-ati intrebat vreodata de ce mirele trebuie sa treaca pragul casei cu mireasa in brate? Pentru ca se spune ca daca mireasa se impiedica de prag, ghinionul ii va urmari pe cei doi toata viata. În realitate, nici unei mirese nu i-ar surade sa se impiedice si sa intre in genunchi in propria casa. Si-apoi, de ce sa nu recunoastem, e placut sa fii purtata in brate de iubit. Responsabile cu superstitiile sunt de obicei soacrele sau nasele. Ele sunt cele ce stiu mersul lucrurilor si trebuie sa se asigure ca totul se petrece conform planului. Ele sunt cele ce vor insista ca lucrurile se fac intr-un fel si nu altfel, pentru ca se spune ca… si nu e bine sa… si trebuie sa… ca sa nu…

E cazul sa fim superstitiosi in ziua nuntii? De ce nu? Superstitiile legate de nunta pot fi amuzante dar cat de in serios le luati depinde strict de voi si de credintele voastre personale. Sunt destule cupluri care s-au vazut inainte de cununie imbracati in echipament complet si casnicia lor a trecut testul timpului. Asadar, puteti tine cont de superstitii dar nu transformati asta intr-un mare stres. Nu asta trebuie sa fie grija voastra in ziua nuntii. Sa le trecem totusi in revista…

„Se spune ca“…

…Se spune ca e bine ca domnisoarele de onoare sa fie imbracate la fel pentru a indeparta spiritele rele… În realitate, pe vremuri, una dintre traditiile de nunta era ca mireasa sa fie ascunsa intre domnisoarele de onoare… Mirelui i se prezentau pe rand domnisoarele si el trebuia sa ghiceasca repede, repede care dintre ele e mireasa lui… Joc de societate? Tras de timp? Pe vremuri nu toate casatoriile erau consimtite de ambii parteneri. De aici si voalul care acoperea fata miresei pana la altar: mirelui nu trebuia sa i se lase nici o sansa sa o ia la sanatoasa inainte de a fi „legat“ prin sfanta taina a cununiei.

... Se spune ca la nunta aduce noroc sa ai ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut si ceva albastru… Desigur, am vazut aceasta traditie in special in filmele americane dar ne-a placut si am imprumutat-o si noi. De la ce vine insa? Sunt doua versuri in limba engleza: „Something old, something new, something borrowed, something blue… and a sixpence for my shoe“. „Ceva vechi“ simbolizeaza trecutul miresei, legaturile ei cu familia – si de obicei e vorba de o bijuterie pe care „mama mea mi-a dat-o in ziua nuntii mele si eu ti-o dau astazi tie iar tu poate vei vrea sa i-o dai fiicei tale“. Un gest frumos, intre mama si fiica, sau si mai frumos intre soacra si nora, bijuteriile vechi sunt intotdeauna valoroase… Ceva nou este simbolul inceputului de drum – cele mai multe mirese aleg ca rochia alba sa fie acel „ceva nou“. „Ceva de imprumut“ (eventual purtat de alta mireasa la nunta ei, acum fericita in casnicie) imprumuta putin din norocul deja probat de o prietena a miresei. E bine sa stii ca prietenii iti sunt alaturi. Iar albastrul… Ei bine, albastrul era culoarea traditionala a rochiilor de mireasa in epoca pre-victoriana. Prima mireasa imbracata in alb a fost Regina Victoria, care a dat astfel tonul unei noi mode. De cele mai multe ori, jarteluta prinsa de piciorul miresei este acel ceva albastru. Cat despre moneda norocoasa care se pune in pantoful miresei – ea se presupune ca aduce belsug noii familii.

…Obiceiul ca mireasa sa arunce si jarteluta, nu doar buchetul, vine din Franta, unde se spune ca aduce noroc sa ai o bucatica din rochia unei mirese. Si ca sa nu li se mai sfasie rochiile in dimineata nuntii, frantuzoaicele puneau un piciorus pe scaun si-si scoteau jarteluta, cu gratie. Momentul acesta a devenit mai picant dupa ce mirele a fost cel desemnat sa traga cu dintii jarteluta miresei. Înainte sa va conformati acestui obicei de imprumut, e bine sa va ganditi daca vreti cu adevarat fotografii cu fusta ridicata… Asistenta va fi incantata, in mod cert. Se spune ca buchetul se arunca spre domnisoarele de onoare iar jarteluta spre cavaleri… În felul acesta, invitatii vor sti la a cui nunta urmeaza sa mai joace.

…Se spune ca nu e bine sa te imbraci in toata tinuta pentru ziua nuntii… La probele pentru rochia de mireasa, trebuie sa lasi deoparte macar un pantof sau o manusa. De asemenea, se spune ca in ziua cea mare, nu trebuie sa te privesti prea mult timp in oglinda, pentru ca risti sa fii parasita la altar sau nunta sa se amane. În realitate, probabil ca „babele“ vor sa se asigure ca nu pierdeti prea mult timp admirandu-va in oglinda, ca sa nu intarziati la biserica.

…Se spune ca daca in ziua nuntii ploua, e semn de belsug. La fel, daca pe drumul spre biserica vedeti un curcubeu, casatoria voastra va fi una fericita. Tot pentru belsugul casei, se arunca in calea mirilor galeti cu apa.

…Se spune ca mireasa nu trebuie sa poarte perle, pentru ca perlele sunt simbolul suferintei… În realitate, perlele
adevarate sunt foarte scumpe si nu multi si le pot permite. Daca ne gandim ce sunt perlele, putin adevar exista: o perla se formeaza in scoica daca un fir de nisip patrunde in cochilia ei. Sideful e doar felul in care scoica incearca sa se protejeze de firul de nisip.

...Se spune ca nu e bine ca miresele sa se intalneasca la biserica… De aceea, inevitabil, veti sta ascunsa in pridvorul bisericii, sau dupa biserica, pentru ca astfel de intalniri sunt inevitabile. Am vazut insa nunti oficiate in paralel in multe biserici ortodoxe si nici una dintre mirese nu parea sa fie deranjata de cealalta.

…Se spune ca daca mireasa va scrie numele unei prietene pe pantoful cu care intra in biserica pentru cununie, o va „trage“ si pe prietena dupa ea, in randul mireselor… În realitate, e inca un mod de a sublinia prietenia intre femei… „Vrei sa te scriu? Zi-mi, ca te scriu! Vezi ce importanta esti pentru mine?“
… Se spune ca daca vrei sa te mariti mai repede e bine sa-ti pui voalul unei mirese pe cap si asta va atrage ursitul… In realitate, orice femeie imbracata intr-o rochie eleganta, cu un voal alb pe tample ofera o imagine frumoasa. Si poate, vazand-o astfel, iubitul ei va intelege ca e momentul sa puna „intrebarea aceea“. Ar fi romantic sa o faca acolo, pe loc… Sau daca nu, curand. Uite, a prins si buchetul! De cate „sugestii fine“ mai are nevoie?!
toplist toplist mai multe detalii[41]

Diverse : Traditii

Traditii de respectat
Nunta, in esenta, cu exceptia formalitatilor legale, nu reprezinta altceva decat o imbinare de traditii, obiceiuri, reguli populare si bisericesti, pe care atat mirii cat si nuntasii trebuie sa le respecte conform apartenentei ligioase si geografice.

In timp, traditiile si obiceiurile au suferit modificari, iar multe cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere. Este bine totusi, sa stiti in mare care sunt randuielile traditionale romanesti, chiar daca decideti sa nu le respectati. Va prezentam mai jos derularea evenimentelor din ziua nuntii, si a obiceiurilor care ar trebui respectate, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu, cuplurile au doua perechi de nasi, spre deosebire de restul tarii unde se apeleaza la o singura pereche de nasi). Va sfatuim ca dupa ce parcurgeti paragraful urmator despre desfasurarea nuntii, sa cititi si sectiunea de simboluri.
Desfasurarea nuntii.
Totul incepe cu cererea in casatorie, unde mirele (daca ar respecta ce spune traditia) ar trebui sa mearga in petit la viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana iubitei sale. Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa tentie inelul de logodnasi apoi o cere in casatorie pe aleasa inimii.

Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai spune) este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa, domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul tinerilor miri. Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a lumanarilorsi a slujbei religioase. Obligatiile spirituale, insa, sunt mult mai mari. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti. Pentru a nu se pierde din vedere aceasta datorie a mirilor, din ce in ce mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfarsitul slujbei despre obligatia lor de a-i vizita si a se sfatui cu nasii in momentele dificile pe care le voi avea in viata.

Dupa ce s-au hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cu ploconul in brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre).

In ziua nuntii, daca ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe alte meleaguri unde mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserica, iar aceasta vine doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui. Acestia iau cu ei lautariisi se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelul, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor. Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei buchetulsi ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri`de imbracat`, conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou camasi si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu `vinsi bucate alese` (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta, parura si voalul miresei, (pe care au datoria sa le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei. Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi. Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora mireseiin batatura casei acesteia, in timp ce nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti.

Tot alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica. Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta intotdeauna la stanga mireluisau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc. Mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pana la biserica se face cu masinile. Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din biserica, insa, mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora.

In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul acestei slujbe, ei `logodesc` pe cei doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare de la mana stanga, unde vor ramane pentru tot restul vietii. In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe piciorreciproc. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez.Daca pana in momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in randul femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea! Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi traditia spune ca la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei. La oras, petrecerea tine insa aproape toata noaptea, si are si aceasta anumite obiceiuri de respectat.

In locul unde va avea loc petrecerea, intrarea se face exact in ordinea iesirii din biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta lumanarile intra primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nasii, socrii mari, socrii mici. Dupa ce s-a imortalizatmomentul intrarii acestora in local (sau casa), tot in aceasta ordine, se aseaza cu totii la intrare pentru a primi cu sampanie (sau alte cocktailuri) pe nuntasi. Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de `caf?-concert`, mirii fac deschiderea serii cu valsul miresei. Imediat dupa aceea, nasii urmati de restul nuntasilor pot dansa si ei.

Unul dintre obiceiurile de nunta cele mai cunoscute este furatul miresei. Furtul miresei este un moment plin de umor, finalizandu-se cu rascumpararea miresei de catre nas sau mire si cu regasirea romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre, nuntasii au inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc) pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare executarea de diverse sarcini umoristice (recitare de poezii, interpretarea unei melodii, rostitul unei declaratii, etc). Dupa ce au servit pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana spre dimineata, cand este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de catre toti nuntasii.

Imediat dupa servirea tortului, nasa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul cantecului popular `ia-ti mireasa ziua buna`) semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Mireasa va prinde voalul scos din parul ei in parul altei tinere nemaritate. Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a celebra pe aceasta.

Un moment mult asteptat de catre cei necasatoriti este aruncarea buchetului de catre mireasa si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa arunca buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar conform traditiei cea care va prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de catre mire. Multe cupluri moderne si fara prejudecati au transformat aceste momente in scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti: mirele poate scoate cu dintii jarteaua de pe piciorul miresei, iar tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa. Daca aceasta cerinta e insotita de incurajarea la microfon `cu cat ajunge jarteaua mai sus, cu atat vor fi mirii mai fericiti!`, imaginati-va ce o sa iasa!

Pe rand nuntasii se retrag, dar nu inainte a le inmana tinerilor casatoriti cadouri de casa noua. Ajunsi acasa (sau la camera de la hotel), mirele trebuie sa treaca pragul cu sotia lui purtata pe brate, pasind astfel impreuna pentru prima oara in caminul conjugal. Desi petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii continua sa petreaca la casa mirilor cu ciorba de potroace. Dupa cateva zile proaspetii casatoriti pleaca in luna de miere pentru a celebra primele zile ale casniciei. Astfel se incheie acest eveniment unic in viata oricarui cuplu.

In ultimii ani, romanii au demonstrat o tendinta pronuntata de a importa obiceiuri americane sau vest-europene. Astfel, din ce in ce mai raspandita este traditia conform careia mireasa trebuie sa poarte asupra ei "something old, something new, something borrowed, something blue", adica "ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut si ceva albastru". Alt obicei importat este cel conform caruia cavalerii de onoare sa fie imbracati identic (de multe ori chiar la fel ca mirele), iar domnisoarele de onoare, de asemenea, sa poarte rochii identice.

Toate aceste traditii `importate` de pe alte meleaguri, la fel ca si toate celelalte obiceiuri legate de desfasurarea nuntii pot fi sau nu respectate, dupa dorinta mirilor. Sa nu uitam ca mirii dau tonul unei nunti, iar daca ei doresc ca lucrurile sa se desfasoare intr-un anumit fel, conform traditiilor sau nu, ar trebui sa-si satisfaca dorintele. Nunta reprezinta `ziua lor de nastere ca familie` si cel mai important este ca ei sa se simta confortabil si sa se bucure de fiecare secunda a acestui eveniment unic in viata lor. citeste mai mult[42]

Din traditiile romanesti de nunta: miri si mirese, pe Valea Bargaului!

Localnicii comunei Josenii Bargaului au tinut, duminica, obiceiul alaiului de nunta. Cei tineri s-au imbracat in straie de sarbatoare, s-au urcat in carute impodobite si au strabatut drumurile localitatii.
tAGurI: nunti, traditii

Au respectat intocmai traditiile de nunta pentru ca tinerii sa poate duce mai departe obiceiurile. Localnicii din Josenii Bargaului au pus la cale o nunta mare traditionala, la care miri au fost toti tinerii, iar invitati au fost localnicii din comunele vecine.

Miresele si-au pus voaluri albe, dar rochiile au fost tot din portul popular. A avut fiecare caruta ei, trasa de cai impodobiti cu ciucuri si clopotei.

Localnicii din comune indepartate au platit o sticla de tuica pentru trecerea alaiulului si au fost intampinati, conform traditiei, cu paine si sare. Toate traditiile de nunta ale zonei au fost trecute in revista, intr-o adevarata repetitie generala pentru tinerii ce urmeaza sa se casatoreasca. mai mult despre[43]

Originea Traditiilor Si Obiceiurilor

MARSUL NUPTIAL
Aceasta traditie vine de la nunta printesei Victoria de Anglia cu printul
Federico Guillermo de Prusia. Marsul l-a ales chiar printesa, ceea ce permitea deschiderea si inchiderea ceremoniei religioase.

TURTA MIRESEI
Traditia acestei turte a inceput in vechea Roma,ca o practica neobisnuita.
Dupa nunta,se rupea o paine deasupra capului miresei (de aici si ruperea turtei/colacului la romani) semnificand fertilitate si viata lunga.Acesta a evolutionat si a ajuns in Anglia in Evul Mediu, unde invitatii la o nunta aduce-au mici turte si le pune-au in gramezi. Dupa aceea, mirii le sarutau si le pune-au un strat de zahar pudra, apoi le imparte-au invitatilor.

VOALUL
Simboliza ,la origine, indepartarea de lumea exterioara,virginitatea,modestia,
inocenta si virtutea miresei. De-a lungul timpului acest simbol s-a pierdut putin,dar inca se mai poarta.

LOCUL MIRESEI
Stiti de ce miresele stau in stanga mirilor? In antichitate barbatii isi rapeau miresele,purtand arma pe partea dreapta aveau mai multa libertate s-o scoata din teaca , in cazul in care rudele incercau s-o recupereze chiar si din fata altarului. Bine-nteles ca mereu era ajutat de un prieten,de aici si figura nasului,care insoteste mirele la altar.

BUCHETUL DE MIREASA
Mirele daruia miresei o floare de azahar,aceasta reprezenta dragostea mirelui ptr mireasa.Daca aceasta venea in fata altarului purtand acea floare, insemna ca si ea il iubeste,daca nu,nu.Obiceiul a evoluat,iar in ziua de azi floarea a fost inlocuita de un buchet din florile preferate ale miresei.

CADOURILE PTR CUNUNIE
Nu se stie de unde vine acest obicei,nici de cand , posibil din Evul Mediu,
cereea ce stim e ca , e un obicei ce s-a perpetuat pana in zilele noastre si semnifica acceptarea de cel ce daruieste si se spune ca, cantitatea de cadouri primite arata cantitatea de ani cat va dura casnicia.

CLOPOTE,CLAXOANE,CHIUITURI,MULT ZGOMOT
La cununie ati auzit de multe ori cum un sofer claxoneaza iar ceilalti din coloana il imita,sau o persoana chiuie iar ceilalti incep si ei.Acest obicei a inceput cu mult timp in urma,cand se credea ca facand mult zgomot se indepartau spiritele rele.De asemenea, la o nunta ar trebui sa bata clopotele atunci cand ies mirii din biserica.

TRECUTUL PRAGULUI
Acum ceva timp se credea ca,pentru ca mireasa sa fie doritoare de a se incredinta mirelui in noaptea nuntii,acesta trebuia sa o treaca pragul in brate,ca sa ii dea curaj sa intre in viata de femeie maritata.
Nikkole
19 ian 2010, 19:18
Obiceiuri si traditii romanesti



Petitul


Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea ragazul de a se pregati in a-si intampina oaspetii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.


Fedelesul


Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare (cozonaci) ci mai degraba bautura si dans.


Bradul


In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata "imbelsugata" a viitoarei familii.


Udatul


Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.


Barbieritul mirelui


Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.


Imbracatul miresei


Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.

Hora miresei


Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.


Ruperea turtei


Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.


Furatul miresei


Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.


Aruncatul buchetului


Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.


Scosul voalului


Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori. citeste mai mult[44]

Traditiile de nunta in diferite tari ale lumii

Africa este considerata a fi leaganul civilizatiei moderne, insa dincolo deteoriile antropologice, “continentul negru” gazduieste o mare diversitate de religii si culturi, reflectata in bogatele si in acelasi timp, diferitele traditii de nunta. In ciuda acestui fapt, importanta familiei reprezinta o trasatura comuna care face ca aceste diferente sa nu fie chiar atat de categorice pana la urma.
O nunta africana, indiferent de religia care adaposteste juramintele, simbolizeaza in primul rand unirea a doua persoane si in acelasi timp unirea familiilor sau chiar a triburilor din care provin viitori soti.

În unele sate din Africa, tinerii însurăţei îşi petrec noaptea nunţii în trei. Una dintre bătrânele satului, deseori una dintre soacre, îi însoţeşte pe tineri în dormitor pentru a certifica virginitatea miresei şi a-i explica ce are de făcut pentru a-şi satisface soţul. Daca "martora" consideră că mireasa este "experimentată", poate susţine că aceasta din urmă nu a fost virgină şi poate cere anularea căsătoriei.
Aici fetele sunt pregatite de mici pentru a deveni sotii, iar aceasta indeletnicire este luata cat se poate de in serios, atata vreme divorturile sunt o raritate in aceasta parte a lumii.

In Sudan, se practica obiceiul ca barbatul sa plateasca familiei miresei o dauna, sub forma de vite sau oi, care trebuie sa compenseze pierderea unei forte de munca in cadrul familei.

Asia

Fara indoiala, pentru multi dintre noi Orientul isi pastreaza inca alura misterioasa, dar in acelasi timp romantica, pe care am simtit-o in lecturile noastre din adolescenta sau in cazul celor mai norocosi, in calatoriile pe continentul estic. Insa cand este vorba despre ceremoniile de casatorie, diversitatea culturilor asiatice, traditiilor si religiilor face ca nuntile sa se transforme in veritabile spectacole multiculturale.

In Japonia, culoarea dragostei este purpuriul, fiind exprimata din plin prin intermediul kimono-urilor de matase, decorate cu motive florale pe care miresele le poarta dupa depunerea juramintelor. Trusoul de nunta al unei mirese japoneze este compus din mai multe tinute, pe care le va schimba in functie de momentul ceremoniei. Un aspect intalnit numai la miresele din Tara Soarelui Rasare este machiajul deosebit de elaborat, executat din cap pana in picioare in culoarea alb, o declaratie a statutului de domnisoara fata de zei. In timpul ceremoniei religioase rochia este alba, in vreme ce mirele va purta un costum traditional negru. Inainte de petrecere, mireasa va schimba rochia alba pe una in nuante mult mai vii, care sa descrie bucuria momentului. In timpul depunerii juramintelor, cele doua familii vor sta fata in fata, urmand ca la terminarea ceremoniei, tatii sa isi prezinte membrii propriei familii. Una dintre piesele de rezistenta ale ritualului de nunta japonez, la propriu, este consumarea celor noua cupe de sake, dupa care cuplul este considerat unit.

India. În nunta tradiţională indiană, florile au jucat întotdeauna un rol foarte important. O tradiţie ce a rezistat în timp, transmiţăndu-se din generaţie în generaţie, este ca fratele mirelui să presare petale de flori peste capetele cuplului în timpul ceremoniei, la momentul jurămintelor, dar şi la sfîrşitul ceremoniei.
To inIndia se spune că femeile Manglik Dosh (femeile născute când Marte şi Saturn se află în casa a şaptea) sunt blestemate să le moară soţii. Pentru a amâna moartea soţului ele trebuie să se căsătorească mai întâi cu un copac sau un alt obiect şi abia apoi cu un bărbat. Copacii şi celelalte obiecte sunt distruse pentru a le feri soţii de o moarte prematură.

Insulele Bermude. Un vechi obicei care însa prinde şi astăzi este acela de a sădi un pom pentru a comemora ziua nunţii. Chiar şi astăzi, localnicii îşi împodobesc tortul cu un mic pomişor în locul mirilor de zahăr din varful tortului. Pomul este plantat în grădină, în timpul petrecerii care se ţine de cele mai multe ori acasă la noua pereche ori la unii din părinţii acestora.

Insulele filipineze. Pe plajele superbe ale acestor insule nunţile decurg într-o atmosfera plină de veselie şi totodată de romantism. Ritualurile acestora sunt foarte importante atunci cînd vine vorba despre logodnă şi căsătorie, iar petrecerile sunt pline de flori şi fructe exotice. Aceştia îşi oferă un colier de flori în timpul ceremoniei în care îşi jură dragoste eternă, semn al uniunii vieţii acestora, al dragostei şi al frumuseţii.

Maroc. Petrecerea de nuntă dureaza de cele mai multe ori şapte zile, iar în prima zi a nunţii mireasa trebuie să urmeze un ritual de purificare printr-o baie în lapte. Mai apoi mîinile şi picioarele îi sunt vopsite (Beberiska), în zilele noastre ele îşi ung palmele cu henna. În timpul petrecerii de nuntă mireasa îşi schimbă vestimentaţia de mai multe ori, ca să arate invitaţilor că are destule ţinute. Nu există o rochie de mireasă anume, ţinuta este în culori puternice, iar hainele sunt din materiale fine şi scumpe, mătăsuri, voaluri etc.

Europa

Europenii sunt mai ciudati decat le place sa creada si au traditii dintre cele mai neobisnuite. Originile lor obscure si de multe ori controversate constituie subiect de cercetare pentru numerosi etnologi si antropologi, datorita numeroaselor simboluri si referinte la trecutul comunitatilor care le practica. Nu in ultimul rand, varietatea acestor sarbatori si festivaluri reprezinta un simbol al varietatii culturale de pe batranul continent.

Anglia. O tradiţie familiară acestei ţări este că o micuţă domnişoară din suita miresei să arunce petale de trandafiri din coşuleţ, pe măsură ce înaintează spre altar, în faţa miresei. Acest obicei datează din vremea cînd mireasa era condusă la biserică de prietenele ei necăsătorite. Astăzi însa, aruncatul petatelor îl poate face numai o tînără domnişoară şi simbolizează drumul miresei prin viaţă: presărat cu flori şi fericit.

Cehia. Ghirlandele din rozmarin, făcute de mînă de către mama ori bunica miresei, reprezintă o tradiţie veche de secole, pentru miresele de la ţară. Astăzi ele au fost înlocuite de ghirlande din mini trandafiraşi şi sunt purtate atît de însotţtoare cît şi de mireasă.

Belgia. O traditie foarte drăguţă se practică de multă vreme în Belgia. Conform acestei tradiţii, mireasa trebuie să confecţioneze o batistă şi să-şi brodeze numele pe ea. Această batistă va fi ţinută de mireasă pe toata durata ceremoniei. După nuntă, mireasa va înrăma batista şi o va agăţa de perete, pîna la urmatoarea nuntă ce va avea loc în familie. Atunci o va oferi viitoarei mirese care şi ea la randul său işi va broda numele pe batistă, o va purta cu ea şi după nuntă o va înrăma pînă la urmatoarea nuntă din familie.

Creta. Tradiţia presupune existenţa unei pîini de nuntă. Aceasta prezintă o împletire specială şi mai apoi este ornată tot cu coca din acelaşi aluat, iar ornamentele forme de lună, stele, soare etc. Această pîine este făcută dintr-un aluat special, dulce, cu mirodenii speciale, cu fistic, nucuşoară, coriandru, scorţişoară etc. Tradiţia spune că această pîine reprezintă dulceaţa căsniciei şi fericirea mirilor. Din ea se ospăteaza toţi invitaţii.

Cuba este renumită pentru veselia petrecerilor din această ţară şi nunta nu face excepţie. Dansuri frumoase, rapide şi muzică pe al cărei ritm nu poţi rămîne pe scaun. Un popor vesel şi petrecăreţ cu tradiţii de nuntă frumoase, mîncăruri gustoase şi mirese strălucitoare. Dansurile acestora sunt de grup, nu în perechi, bărbaţii îşi schimbă partenerele între ei, astfel că o femeie în general are ca partener pe fiecare bărbat din ringul de dans. În cazul miresei, aceştia trebuie să îi cumpere dansul, astfel ca fiecare dintre invitaţi care va dansa cu mireasa îi va prinde în rochia acesteia o sumă de bani. Aceştia vor fi adunaţi chiar de ea sau de domnişoarele de onoare şi folosiţi probabil pentru călătoria din luna de miere.

Finlanda. Odată, în Finlanda, miresele purtau coroane de aur. În timpul recepţiei avea loc tradiţia numită Dansul coroanei. Mireasa era legată la ochi, în timp ce prietenele ei necăsătorite dansau în jurul ei, în cerc. Mireasa avea să pună coroana pe capul uneia dintre ele. Aceea care primea coroana se spunea că avea să fie urmatoarea la măritiş. Acest obicei drăguţ poate fi reînviat foarte uşor astăzi, la nunta ta, mai ales dacă vei purta pe lîngă voal o coroniţă ori o diademă.

Franţa. Un obicei încîntător ce a părăsit graniţele Franţei şi a ajuns pînă la noi, reprezintă cele două cupe ale mirilor împreunate şi poartă denumirea de „coup de mariage”. Aceste pahare erau păstrate pentru a fi folosite din generaţie în generaţie, formîndu-se astfel o tradiţie. De asemenea, obiceiul de a ţine cîte un toast unul pentru altul, dă o notă specială nunţii. A bea şampania din acelaşi pahar este primul pas către o veşnicie împreună.

Irlanda. Pentru o notă de tradiţie din încîntătoarea insulă verde, e posibil să vreţi să luaţi în considerare tradiţionalul tort de nuntă care este cu totul altceva decît încîntarea dulce pe care noi o numim tortul miresei. Al lor este un adevărat tort de fructe ornamentat din belşug cu struguri, migdale, cireşe şi mirodenii. Pentru că reţeta să urmeze adevăratul spirit irlandez, tortul este plin de rachiu şi whiskey din grîu sau porumb.

Italia. Migdalele trase în zahăr provin de la nunţile italiene. Cinci astfel de bombonele, legate în tull sau organza cu o delicată panglică reprezintă cel mai popular cadou de mulţumire pe care mirii îl oferă invitaţilor. Această tradiţie vine de la vechea credinţă conform căreia este bine să împarţi bunăstarea noii familii cu ceilalţi invitaţi.

Polonia. Există un obicei interesant şi anume acela prin care dansul miresei este cumpărat. Invitaţii prind în rochia miresei bani pentru a-i cumpăra dansul. Mai apoi aceştia sunt adunaţi de către domnişoarele de onoare şi oferiţi mirilor pentru călătoria din luna de miere.

Rusia. Invitaţii nunţilor din Rusia primesc în semn de mulţumire pentru participarea la ceremonie şi la recepţie, mici cadouri care pot fi mici desene pictate de mînă, mici floricele în ghivece liliput, casete de lemn frumos decorate ori alte obiecte din metal sau sticlă.

Suedia. Spiritele rele ce bîntuiau văzduhul, şi aduceau ghinion tînărului cuplu, erau ţinute la distanţă de către domnişoarele de onoare ale miresei care purtau în braţe ierburi picante dar şi unele urît mirositoare. Astăzi le-a luat locul acestor primitive obiceiuri buchetul de mireasă, compus din flori frumos mirositoare, dar care au acelaşi rol – de a alunga spiritele rele!

În Scotia se practică "înnegrirea miresei". Rudele şi prietenii acesteia o "răpesc" şi o acoperă cu cele mai urât mirositoare şi lipicioase substanţe pe care le găsesc. Miresele sunt acoperite cu un amestec de ouă, sosuri, unt, brânză, peşte, în principiu alegerea ingredientelor depinde de bunul plac şi imaginaţia răpitorilor. Odată ce mireasa este oficial "înnegrită" e plimbată prin oraş, prin baruri şi pub-uri.

Totuşi şi tradiţiile noastre de nuntă sunt foarte frumoase şi unele dintre ele chiar haioase, cum ar fi furatul miresei, dansul găinii, aruncatul jartierei miresei sau orice element de noutate adus de miri în cadrul nunţii lor poate fi plin de veselie şi frumuseţe. Însa nunta perfecta este aceea pe gustul mirilor, dincolo de tradiţii şi formalităţi. mai mult despre[45]





Traditia marturiilor

O nunta implica  nu numai mirele si mireasa, ci si toti acei oameni speciali din vietile celor doi. Participarea la o nunta poate fi o mare investitie de timp si bani a tuturor participantilor. Este de asteptat ca si mireasa si mirele sa dea ceva inapoi invitatilor la nunta, pentru a confirma angajamentul lor şi a marca acest mare evenimentelor. De multe ori o mireasa va oferi domnisoarei sau domnisoarelor de onoare un cadou care sa reprezinte prietenia lor. Ar putea fi o bijuterie, o inscriptie sau o fotografie cu acestea, într-un minunat cadru. Si mirele poate oferi cavalerului de onoare o cadou in aceeasi linie.
Celorlalti invitati este minunat sa le oferim un memenro, ceva care sa spuna “multumesc pentru timp si pentru ca ati fost alaturi de noi in aceasta zi importanta”. Aceast dar poate fi ceva personal care sa simbolizeze acest moment, o lumanare parfumata foarte romantica.
Cadourile pentru invitati nu trebuie sa fie la fel, doar sa aiba acelasi nivel de prêt si calitate. Cadourile traditionale pentru domnisoarele de onoare ar putea fi: cutiutele de argint, rame de fotografii, bijuterii pentru par, ceva parfumat, ceva de machiaj si tot mai departe. Pentru cavaleri, ati putea alege tigari fine, sau porttigaret, ceasuri, brichete, stilouri personalizate. Pentru ceilalti participanti la nunta, alegeti marturii care sa reprezinte uniunea voastra si care sa le aduca aminte de acest moment. mai mult despre[46]

Obiceiuri traditionale

Nunta, in esenta, cu exceptia formalitatilor legale, nu reprezinta altceva decit o imbinare de traditii, obiceiuri si reguli populare si bisericesti, pe care atit mirii cit si nuntasii trebuie sa le respecte conform apartenentei religioase si geografice. In timp, traditiile si obiceiurile au suferit modificari, iar multe cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri doar pe acelea care le fac placere. Este bine, totusi, sa stiti in mare care sint rinduielile traditionale romanesti, chiar daca decideti sa nu le respectati.

Va prezentam mai jos derularea evenimentelor din ziua nuntii si a obiceiurilor care ar trebui respectate, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu, cuplurile au doua perechi de nasi, spre deosebire de restul tarii unde se apeleaza la o singura pereche de nasi).

Totul incepe cu cererea in casatorie, unde mirele (daca ar respecta ce spune traditia) ar trebui sa mearga in petit la viitorii sai socri, inainte de a-i cere mina iubitei sale. Daca are consimtamintul acestora, alege cu multa atentie inelul de logodna si apoi o cere in casatorie pe aleasa inimii.

Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica parinti spirituali. In timp, rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform traditiei, nasul (sau 'nasul mare' cum i se mai spune) este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Abia apoi urmeaza mirele, nasa, domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o importanta covirsitoare, atit pentru desfasurarea nuntii cit si pentru viitorul tinerilor miri.

Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sint suportarea cheltuielilor cu voalul si parura miresei, a luminarilor si a slujbei religioase. Obligatiile spirituale, insa, sint mult mai mari. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata. Tinerii miri, cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti. Pentru a mentine aceasta datorie fata de nasi, din ce in ce mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfirsitul slujbei despre obligatia lor de a-i vizita si a se sfatui cu acestia in momentele dificile pe care le vor avea in viata. Dupa ce s-au hotarit pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca acestora o vizita cu ploconul in brate. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivalind cu acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin (sau sampanie, mai degraba, in zilele noastre).

In ziua nuntii, daca ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe alte meleaguri unde mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct in biserica, iar aceasta vine doar insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de catre cavalerii de onoare ai mirelui. Acestia iau cu ei lautarii si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul mirelui, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor. Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri "de imbracat ", conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou camasi si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu "vin si bucate alese" (piscoturi si sampanie), apoi impreuna cu nasa iau luminarile de nunta, parura si voalul miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei. Aici are loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare si prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Gatita fiind, mireasa iese din casa si se intilneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi. Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in batatura casei acesteia, in timp ce nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti.

Tot alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica. Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca luminarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atit in coloana, cit si in biserica, mireasa sta intotdeauna in stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc. Mare atentie trebuie avuta ca luminarile sa nu stea in aceeasi masina, daca drumul pina la biserica se face cu masinile. Pina dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu luminarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua luminare. La plecarea din biserica, insa, mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si luminarile acestora. In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intii 'logodna' celor doi miri, intrucit de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul acestei slujbe, ei 'logodesc' pe cei doi miri si de regula aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele intre miri si apoi le aseaza pe degetele inelare de la mina stinga, unde vor ramine pentru tot restul vietii. In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (citeodata si pe purtatorii luminarilor) la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe picior reciproc. La sfirsitul slujbei, mirii se saruta, sint felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu griu si orez.

Daca pina in momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in rindul femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este rindul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea! Apoi, tot alaiul se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi traditia spune ca la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei. La oras, petrecerea tine insa aproape toata noaptea, existind si aici anumite obiceiuri de respectat. In locul unde va avea loc petrecerea, intrarea se face exact in ordinea iesirii din biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta luminarile intra primii, cu luminarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nasii, socrii mari si socrii mici.

Dupa ce s-a imortalizat momentul intrarii acestora in local (sau casa), tot in aceasta ordine, se aseaza cu totii la intrare pentru a primi cu sampanie (sau alte cocktailuri) pe nuntasi. Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de 'café-concert', mirii fac deschiderea serii cu valsul miresei. Imediat dupa aceea, nasii urmati de restul nuntasilor pot dansa si ei. Unul dintre obiceiurile de nunta cele mai cunoscute este furatul miresei. Furtul miresei este un moment plin de umor, finalizindu-se cu rascumpararea miresei de catre nas sau mire si cu regasirea romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre, nuntasii au inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al socrilor, etc) pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare executarea de diverse sarcini umoristice (recitare de poezii, interpretarea unei melodii, rostitul unei declaratii, etc). Dupa ce au servit pestele, sarmalele si fripturile, nuntasii continua dansul si petrecerea pina spre dimineata, cind este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sint din nou felicitati de catre toti nuntasii. Imediat dupa servirea tortului, nasa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul cintecului popular 'ia-ti mireasa ziua buna') semnaleaza tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Mireasa va prinde voalul scos din parul ei in parul altei tinere nemaritate. Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a o celebra pe aceasta. Un moment mult asteptat de catre cei necasatoriti este aruncarea buchetului de catre mireasa si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa arunca buchetul spre multimea de fete nemaritate, iar conform traditiei cea care va prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se intampla si in cazul aruncarii jartelei de catre mire. Multe cupluri moderne si fara prejudecati au transformat aceste momente in scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti: mirele poate scoate cu dintii jarteaua de pe piciorul miresei, iar tinarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de mireasa. Daca aceasta cerinta e insotita de incurajarea la microfon 'cu cit ajunge jarteaua mai sus, cu atit vor fi mirii mai fericiti!', imaginati-va ce o sa iasa! Pe rind nuntasii se retrag, dar nu inainte de a le inmina tinerilor casatoriti cadouri de casa noua.

Ajunsi acasa (sau la camera de la hotel), mirele trebuie sa treaca pragul cu sotia lui purtata pe brate, pasind astfel impreuna pentru prima oara in caminul conjugal. Desi petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii continua sa petreaca la casa mirilor cu ciorba de potroace. Dupa cateva zile tinerii casatoriti pleaca in luna de miere pentru a celebra primele zile ale casniciei. Astfel se incheie acest eveniment unic in viata oricarui cuplu.

In ultimii ani, romanii au demonstrat o tendinta pronuntata de a importa obiceiuri americane sau vest-europene. Astfel, din ce in ce mai raspindita este traditia conform careia mireasa trebuie sa poarte asupra ei "something old, something new, something borrowed, something blue", adica "ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut si ceva albastru". Alt obicei importat este cel conform caruia cavalerii de onoare sa fie imbracati identic (de multe ori chiar la fel ca mirele), iar domnisoarele de onoare, de asemenea, sa poarte rochii identice. Toate aceste traditii 'importate' de pe alte meleaguri, la fel ca si toate celelalte obiceiuri legate de desfasurarea nuntii pot fi sau nu respectate, dupa dorinta mirilor.
Sa nu uitam ca mirii dau tonul unei nunti, iar daca ei doresc ca lucrurile sa se desfasoare intr-un anumit fel, conform traditiilor sau nu, ar trebui sa-si satisfaca dorintele. Nunta reprezinta "ziua lor de nastere ca familie" si cel mai important este ca ei sa se simta confortabil si sa se bucure de fiecare secunda a acestui eveniment unic in viata lor. mai mult despre[47]

Cele mai ciudate traditii de nunta in lume


“Cate bordeie, atatea obiceiuri!” Ceremonia nuptiala este practicata in intreaga lume si nu este un trend nou, astfel ca astazi sunt atatea populatii cu traditii de nunta frumoase, haioase sau chiar ciudate. Facand un tur in jurul lumii, le-am cules pe cele mai inedite:

Nunta fara sfarsit

Nuntile musulmane in general dureaza intre trei si sapte zile. In Maroc petrecerea de nunta dureaza cam sapte zile, iar in prima zi mireasa trebuie sa urmeze un ritual de purificare printr-o baie in lapte. Apoi, mainile si picioarele ii sunt vopsite (Beberiska) - astazi miresele isi ung palmele cu henna. In timpul petrecerii de nunta mireasa isi schimba vestimentatia de mai multe ori, ca sa arate invitatilor ca are diverse tinute. Nu exista un model standard pentru rochia de mireasa, tinuta fiind in culori puternice, alcatuita din materiale fine si scumpe - matasuri, voaluri etc.

Un pahar pentru doua persoane

In Franta mirii obisnuiesc sa bea dintr-un pahar cu doua manere si de cele mai multe ori acest pahar este oferit din generatie in generatie, avand o deosebita valoare sentimentala.

Dansul... banilor

In Polonia exista un obicei interesant: dansul miresei este cumparat. Invitatii prind in rochia acesteia bani pentru a-i cumpara dansul. Apoi acestia sunt adunati de domnisoarele de onoare si oferiti mirilor pentru calatoria din luna de miere.

Painea, dulceata casniciei

Traditia cretana presupune existenta unei paini de nunta. Aceasta este de fapt un aluat impletit special, ornat tot cu coca, in forma de luna, stele, soare etc. Aceasta paine este facuta dintr-un aluat special, dulce, cu mirodenii speciale, fistic, nucsoara, coriandru, scortisoara etc. Traditia spune ca aceasta paine reprezinta dulceata casniciei si fericirea mirilor. Din ea se ospateaza toti invitatii.


Cele mai vesele nunti

Cuba este renumita pentru veselia petrecerilor din aceasta tara si nunta nu face exceptie. Dansuri frumoase, rapide si muzica al carei ritm nu poate fi ascultat de pe scaun. Dansurile cubanezilor se organizeaza in grup, nu pe perechi, barbatii isi schimba partenerele intre ei, astfel ca o femeie in general are ca partener pe fiecare barbat din ringul de dans. Fiecare dintre invitatii care va dansa cu mireasa ii va prinde in rochie o suma de bani. Acestia vor fi adunati chiar de ea sau de domnisoarele de onoare si folositi probabil pentru calatoria din luna de miere.

Nunta in... Rai

Pe plajele superbe ale insulelor filipineze nuntile decurg intr-o atmosfera plina de veselie si romantism. Ritualurile lor sunt foarte importante cand vine vorba despre logodna si casatorie, iar petrecerile sunt pline de flori si fructe exotice. Filipinezii isi ofera un colier de flori in timpul ceremoniei in care isi jura dragoste eterna.

Si traditiile de nunta romanesti sunt interesante, unele dintre ele chiar haioase, cum ar fi furatul miresei, dansul gainii, aruncatul jartierei miresei sau orice element de noutate adus de miri in cadrul nuntii lor. In fond, nunta perfecta este aceea pe gustul mirilor, dincolo de traditii si formalitati. mai multe detalii[48]

Traditii nunta din lume


AFRICA. Stransul mainilor la altar si mersul cu spatele pe culoarul dintre scaune la sfarsitul ceremoniei este un obicei derivat din traditia ce inca se practica astazi in cateva triburi, traditie conform careia se leaga laolalta incheieturile mirelui si ale miresei cu o panglica impletita din iarba.


ANGLIA. O traditie familiara acestei tari este ca o micuta domnisoara din suita miresei sa arunce petale de trandafiri din cosulet, pe masura ce inainteaza spre altar, in fata miresei. Acest obicei dateaza din vremea cand mireasa era condusa la biserica de prietenele ei necasatorite. Astazi insa, aruncatul petatelor il poate face numai o tanara domnisoara si simbolizeaza drumul miresei prin viata: presarat cu flori si fericit.


BELGIA. O traditie foarte draguta se practica de multa vreme in Belgia. Conform acestei traditii, mireasa trebuie sa confectioneze o bastista si sa-si brodeze numele pe ea. Aceasta batista va fi tinuta de mireasa pe toata durata ceremoniei. Dupa nunta, mireasa va inrama batista si o va agata de perete, pana la urmatoarea nunta ce va avea loc in familie. Atunci o va oferi viitoarei mirese care si ea la randul sau isi va broda numele pe batista, o va purta cu ea si dupa nunta o va inrama pana la urmatoarea nunta din familie.

CEHOSLOVACIA. Ghirlandele din rozmarin, facute de mana de catre mama ori bunica miresei, reprezinta o traditie veche de secole, pentru miresele de la tara. Astazi ele au fost inlocuite de girlande din minitrandafirasi si sunt purtate atat de insotitoare cat si de mireasa.


CHINA. In China, rosul este culoarea dragostei si a bucuriei. Intr-un timp, aceasta era culoarea favorita a mireselor in legatura cu tot ce tinea de nunta lor: de la vesmintele de mireasa, lumanarile, decoratiunile si chiar darurile pe care le faceau invitatilor. Astazi, multe fete inca merg pe vechea traditie insa si mai multe, odata cu occidentalizarea tarii, isi aleg rochiile de un alb exagerat, rochii ce se poarta in toata lumea. Un punct de interes ar putea reprezenta numarul imens de rochii de mireasa ce se fabrica astazi in China iar apoi iau calea numeroaselor magazine de nunta din lumea intreaga. Aproape fara indoaiala in alegerea rochiei de mireasa ati probat cel putin 3 rochii facute in China.


ELVETIA. Dupa ceremonie, o micuta domnisoara de onoare va conduce alaiul catre receptie, oferind invitatilor, pe parcursul drumului, batiste colorate. In schimb, fiecare invitat va avea sa dea micutei domnisoare de onoare cate o moneda.


FINLANDA. Odata, in Finlanda, miresele purtau coroane de aur. In timpul receptiei avea loc traditia numita Dansul coroanei. Mireasa era legata la ochi, in timp ce prietenele ei necasatorite dansau in jurul ei, in cerc. Mireasa avea sa puna coroana pe capul uneia dintre ele. Aceea care primea coroana se spunea ca avea sa fie urmatoarea la maritis. Acest obicei dragut poate fi reinviat foarte usor astazi, la nunta ta, mai ales daca vei purta pe langa voal o coronita ori o diadema.


FRANTA. Un obicei incantator ce a parasit granitele Frantei si a ajuns pana la noi, reprezinta cele doua cupe ale mirilor impreunate si poarta denumirea de „coup de marriage”. Aceste pahare erau pastrate pentru a fi folosite din generatie in generatie, formandu-se astfel o traditie. De asemenea, obiceiul de a tine cate un toast unul pentru altul, da o nota speciala nuntii. A bea sampania din acelasi pahar este primul pas catre o vesnicie impreuna.


GERMANIA. Conform traditiei mirele si mireasa tin in mana lumanari decorate cu flori si panglici. Aceasta veche traditie ar putea fi inclusa in nuntile de astazi: la sfarsitul ceremoniei cuplul ar putea depune lumanarile pe care le-au purtat, la altar, alaturi de lumanarea lor de unire. Aceste doua lumanari pe care le poarta mirii ar putea fi folosite la sfarsitul ceremoniei pentru a aprinde lumanarea unirii lor.


INDIA. In nunta traditionala indiana, florile au jucat totdeauna un rol foarte important. O traditie ce a rezistat in timp, transmitandu-se din generatie in generatie, este ca fratele mirelui sa presare petale de flori peste capetele cuplului in timpul ceremoniei, la momentul juramintelor, dar si la sfarsitul ceremoniei.


INSULELE BERMUDE. Un vechi obicei care insa prinde si astazi este acela de a sadi un pom pentru a comemora ziua nuntii. Chiar si astazi, localnicii isi impodobesc tortul cu un mic pomisor in locul mirilor de zahar din varful tortului. Pomul este plantat in gradina, in timpul petrecerii care se tine de cele mai multe ori acasa la noua pereche ori la unii din parintii acestora.


IRAN. Intorcandu-ne in timpurile biblice, cand aceasta tara se numea Persia, mirele trebuia sa cumpere zece iarzi (un yard = 90 cm) de panza tesuta si sa-si infasoare mireasa in ea. Ganditi-va cat de amuzant trebuie sa fi fost dupa nunta, cand trebuie sa o defasoare. Astazi, bineinteles ca in Iranul modern miresele aleg sa poarte rochii concepute in marile capitale ale modei: Londra, Paris etc.


IRLANDA. Pentru o nota de traditie din incantatoarea insula verde, e posibil sa vreti sa luati in considerare traditionalul tort de nunta care este cu totul altceva decat incantarea dulce pe care noi o numim tortul miresei. Al lor este un adevarat tort de fructe ornamentat din belsug cu struguri, migdale, cirese si mirodenii. Pentru ca reteta sa urmeze adevaratul spirit irlandez, tortul este plin de rachiu si whiskey din grau sau porumb.


ITALIA. Migdalele trase in zahar provin de la nuntile italiene. Cinci astfel de bombonele, legate in tull sau organza cu o delicata panglica reprezinta cel mai popular cadou de multumire pe care mirii il ofera invitatilor. Aceasta traditie vine de la vechea credinta conform careia este bine sa imparti bunastarea noii familii cu ceilalti invitati.


JAPONIA. In Japonia, cuplul trebuie sa ia noua ( 9 ) inghitituri din bautura lor traditionala, sake, iar dupa prima inghititura devin sot si sotie. Ei se vor aseza la masa fata in fata, se vor uita unul in ochii celuilalt si vor bea fiecare inghititura in acelasi timp, avand foarte mare grija sa puna pe masa paharele din care au baut exact in acelasi timp. Scopul acestui ritual este de a evita ca unul sa moara inaintea celuilalt. Traditia spune ca cel care pune ultimul paharul pe masa, acela va muri primul.


MEXIC. Oaspetii unei nunti mexicane au un obicei foarte frumos, de a-i inconjura pe miri intr-un cerc care va lua forma unei inimi. In mijlocul acestei inimi formate din invitati, cuplul va dansa primul sau vals.

OLANDA. Un baldachin din plante aromate, vesnic verzi reprezinta dragostea care va dura pentru totdeauna si se aseaza acolo unde, dupa ceremonie, mirele si mireasa vor sta pentru a primi felicitarile si cadourile din partea prietenilor.


POLONIA. Obiceiul de a se prinde bani in pieptul mirelui sau al miresei este vechi de cateva secole in Polonia. La inceput se facea pentru a ajuta tanarul cuplu sa-si intemeieze o gospodarie si pentru a-si face o noua viata impreuna. Astazi, acest obicei a devenit mai popular sub denumirea de dansul banilor, bani pe care invitatii ii pun in piept atat mirelui cat si miresei pentru ca le-au acordat cate un dans.


RUSIA. Invitatii nuntilor din Rusia primesc in semn de multumire pentru participarea la ceremonie si la receptie, mici cadouri care pot fi mici desene pictate de mana, mici floricele in ghivece liliput, casete de lemn frumos decorate ori alte obiecte din metal sau sticla.


SPANIA. Cu mult timp in urma, in anumite regiuni din Spania, miresele purtau rochii din matase neagra, acoperite cu o mantie iar in par isi fixau flori portocalii de sezon. Mirele purta o bluza cu pliuri care era brodata de mana de catre mireasa.


SUEDIA. Spritele rele ce bantuiau vazduhul, si aduceau ghinion tanarului cuplu, erau tinute la distanta de catre domnisoarele de onoare ale miresei care purtau in brate ierburi picante dar si unele urat mirositoare. Astazi le-a luat locul acestor primitive obiceiuri buchetul de mireasa, compus din flori frumos mirositoare, dar care au acelasi rol – de a alunga spiritele rele! mai mult despre[49]

Traditii si obiceiuri de nunta de prin lume adunate


Autor:
Alexandra Irimiea

1. Anglia - petale de trandafiri inaintea miresei
O traditie foarte cunoscuta in aceasta tara este ca o micuta domnisoara din suita miresei sa arunce petale de trandafiri din cosulet, pe masura ce inainteaza spre altar, in fata miresei. Obiceiul dateaza din vremea cand mireasa era condusa la biserica de prietenele ei necasatorite si simbolizeaza drumul miresei prin viata: presarat cu flori si fericit.

2. Belgia - o batista din generatie in generatie
Mireasa isi brodeaza numele pe o batista cu manutele ei special pentru acest eveniment. Dupa nunta, ea inrameaza batista si o agata de perete, pana la urmatoarea nunta din familie. Atunci, o va oferi cu multa caldura viitoarei mirese, care are onoarea sa-si brodeze, la randul ei, numele pe batista. La fel ca predecesoarea sa, o va purta in ziua nuntii, iar apoi o va inrama pana la urmatoarea nunta din familie. Si tot asa, din fata in fata, aceasta traditie fiind transmisa de-a lungul mai multor generatii.

3. Insulele Bermude - fericitul cuplu sadeste un pom
Aici este o traditie potrivit careia in ziua nuntii ce doi miri sadesc un pom pentru a marca evenimentul. Este un vechi obicei, dar care atrage in continuare adepti. In plus, localnicii aleg sa-si impodobeasca tortul cu un mic pomisor, in locul unui topping classic format din miri de zahar. Pomul este plantat in gradina, in timpul petrecerii care se tine de cele mai multe ori acasa la noua pereche ori la unii din parintii acestora.

4. Cehia - ghirlanda facuta de mama
O traditie veche de secole in Cehia este reprezentata de ghirlandele din rozmarin. Acestea sunt facute manual de catre mama ori bunica miresei. In zilele noastre, ele au fost inlocuite de ghirlande din minitrandafirasi si sunt purtate atat de insotitoare cat si de mireasa.

5. Creta - painea, dulceata casniciei
La ceremonie, un loc special il are o paine de nunta, realizata dintr-un aluat impletit special, ornat tot cu coca, in forma de luna, stele, soare etc. Inedit este faptul ca aceasta paine este dulce si contine mirodenii speciale, fistic, nucsoara, coriandru, scortisoara etc. Simbolistica traditiei se traduce prin dulceata casniciei si fericirea mirilor, iar din ea se ospateaza toti invitatii.

6. Cuba - veselie cat cuprinde
In general, Cuba este renumita pentru veselia petrecerilor, iar nunta nu face nicio exceptie. Aici se practica dansuri frumoase, rapide, organizate in grup, nu pe perechi, barbatii schimbandu-si partenerele intre ei. In acest mod, o femeie are ca partener pe fiecare barbat din ringul de dans. Si aici exista obiceiul ca invitatii care danseaza cu mireasa sa-i prinda in rochie o suma de bani care vor fi folositi probabil pentru calatoria din luna de miere.

7. Finlanda - coroane de aur
In vremuri stravechi, miresele din Finlanda obisnuiau sa poarte coroane de aur, iar in timpul receptiei avea loc "Dansul coroanei". Aceasta traditie presupunea un dans in jurul miresei care era legata la ochi, realizat de catre prietenele ei necasatorite. Mireasa avea sarcina sa puna coroana pe capul uneia dintre ele, considerandu-se ca ea avea sa fie urmatoarea la maritis. Daca iti place, poti reinvia acest obicei, mai ales daca vei purta pe langa voal o coronita ori o diadema.

8. Insulele Filipine - colier de flori
Pe plajele superbe ale insulelor filipineze nuntile decurg, asa cum era de asteptat, intr-o atmosfera plina de veselie si romantism! Ritualurile lor sunt foarte importante cand vine vorba despre logodna si casatorie, iar petrecerile sunt pline de flori si fructe exotice. De asemenea, filipinezii isi ofera un colier de flori in timpul ceremoniei prin care isi jura dragoste eterna.
9. Franta - "coup de mariage"
"Coup de mariage" (cele doua cupe ale mirilor impreunate) este un obicei care a devenit cunoscut si in afara Frantei. Obiceiul de a tine cate un toast unul pentru altul, da o nota speciala nuntii si, in plus, se considera ca a bea sampania din acelasi pahar este primul pas catre o vesnicie impreuna. Traditia consta in transmiterea din generatie in generatie a acestor pahare. De asemenea.

10. India - petale de flori de la frate
De mentionat este faptul ca in nunta traditionala indiana, florile au jucat intotdeauna un rol foarte important. O traditie ce a rezistat in timp, transmitandu-se din generatie in generatie, este ca fratele mirelui sa presare petale de flori peste capetele cuplului in timpul ceremoniei, la momentul juramintelor, dar si la sfarsitul ceremoniei.

11. Irlanda - un altfel de tort
In Irlanda tortul miresei este cu totul altceva decat incantarea dulce pe care noi o numim in mod traditional tortul miresei. Al lor este un deliciu de fructe, ornamentat din belsug cu struguri, migdale, cirese si mirodenii. Insa, pentru ca reteta sa urmeze adevaratul spirit irlandez, tortul este plin de rachiu si whiskey din grau sau porumb.

12. Italia - marturii din migdale
Cunoscutele migdalele trase in zahar provin de la nuntile italiene. Aici mirii obisnuiesc sa ofere cadou invitatilor cinci astfel de bombonele, legate in tull sau organza cu o delicata panglica. Aceasta traditie vine de la vechea credinta conform careia este bine sa imparti bunastarea noii familii cu ceilalti invitati.

13. Maroc - nunta fara sfarsit
Daca vrei sa ai o ptrecere de nunta frumoasa, care sa nu se termine rapid, atunci iti recomand sa te casatoresti in Maroc! Aici petrecerea tine cam sapte zile, iar in prima zi mireasa trebuie sa urmeze un ritual de purificare printr-o baie in lapte (ceea ce nu face niciun rau, mai ales pielii). Apoi, mainile si picioarele ii sunt vopsite (Beberiska) obicei care astazi se practica prin ungerea palmelor cu henna. Un lucru deosebit si de inteles, pana la urma, este ca mireasa sa isi schimbe vestimentatia de mai multe ori in timpul petrecerii de nunta, ca sa arate invitatilor diverse tinute. Nu exista un model standard pentru rochia de mireasa, ea fiind in culori puternice, alcatuita din materiale fine si scumpe - matasuri, voaluri etc. De mentionat este faptul ca in general nuntile musulmane dureaza intre trei si sapte zile.

14. Mexic - un vals inimos
Un obicei foarte incurajator pentru miri este ca oaspetii sa-i inconjoare pe miri intr-un cerc in forma unei inimi. Iar in mijlocul unei astfel de inimi formate din invitati, cuplul sa danseze primul sau vals.

15. Polonia - dansul... banilor
In Polonia dansul miresei se cumpara. Plata se face in rochia de mireasa unde invitatii prind bani. Banii sunt colectati de domnisoarele de onoare si oferiti mirilor pentru calatoria din luna de miere.

16. Rusia - marturii deosebite pentru invitati
Invitatii nuntilor rusesti se bucura atat in timpul receptiei, cat si la plecarea de la ceremonie, de cadouri simbolice formate din mici desene pictate de mana, mici floricele in ghivece liliput, casete de lemn frumos decorate ori alte obiecte din metal sau sticla.

17. Suedia - florile alunga ghinionul
In Suedia, domnisoarele de onoare ale miresei purtau in brate ierburi picante, dar si unele urat mirositoare pentru a alunga spritele rele ce bantuiau vazduhul si aduceau ghinion tanarului cuplu. Acestor primitive obiceiuri, le-a luat astazi locul buchetul de mireasa, compus din flori frumos mirositoare. Rolul insa a ramas neschimbat de a alunga spiritele rele!

Nu stiu cat de mult ti-au placut aceste traditii, insa unele dintre ele sunt chiar foarte frumoase si ma gandeam chiar sa import, una, doua asta daca mai am loc de traditiile romanesti :) Citeste saptamana viitoare care sunt cele mai populare superstitii legate de nunta. citeste mai mult[50]

Obiceiuri de nunta in jurul lumii

Africa

Africa este considerata a fi leaganul civilizatiei moderne, insa dincolo de teoriile antropologice, "continentul negru" gazduieste o mare diversitate de religii si culturi, reflectata in bogatele si in acelasi timp, diferitele traditii de nunta. In ciuda acestui fapt, importanta familiei reprezinta o trasatura comuna care face ca aceste diferente sa nu fie chiar atat de categorice pana la urma. O nunta africana, indiferent de religia care adaposteste juramintele, simbolizeaza in primul rand unirea a doua persoane si in acelasi timp unirea familiilor sau chiar a triburilor din care provin viitori soti. Conceptul de familie descrie una dintre ideile unificatoare prin care se remarca continentul african. Exista peste 1 000 de nuclee culturale in Africa si fiecare cultura, fiecare trib isi are propriile traditii de nunta, multe dintre ele avandu-si radacinile cu sute sau chiar mii de ani in urma. Toata aceasta diversitate sta sub semnul distinctiei religioase, caci "continentul negru" adaposteste laolalta crestini, hindusi, musulmani sau evrei.

In multe parti ale Africii fetele sunt pregatite de mici pentru a deveni sotii, iar aceasta indeletnicire este luata cat se poate de in serios, atata vreme divorturile sunt o raritate in aceasta parte a lumii. Printre primele tehnici in care sunt initiate tinerele femei este cea a limbajului cifrat, cu ajutorul caruia femeile maritate pot discuta intre ele, fara ca sotii lor sa aiba habar despre ce vorbesc. Importanta vietii de familie este atat de importanta in cadrul societatilor mai mici, incat in multe cazuri fetitele sunt logodite chiar inainte sa se nasca. De regula, nuntile africane dureaza cateva zile, insa durata petrecerii este conditionata de zona geografica si de cultura in cadrul careia se desfasoara.


Asia

Fara indoiala, pentru multi dintre noi Orientul isi pastreaza inca alura misterioasa, dar in acelasi timp romantica, pe care am simtit-o in lecturile noastre din adolescenta sau in cazul celor mai norocosi, in calatoriile pe continentul estic. Insa cand este vorba despre ceremoniile de casatorie, diversitatea culturilor asiatice, traditiilor si religiilor face ca nuntile sa se transforme in veritabile spectacole multiculturale.


Japonia

Culoarea dragostei este purpuriul, fiind exprimata din plin prin intermediul kimono-urilor de matase, decorate cu motive florale pe care miresele le poarta dupa depunerea juramintelor. Trusoul de nunta al unei mirese japoneze este compus din mai multe tinute, pe care le va schimba in functie de momentul ceremoniei. Un aspect intalnit numai la miresele din Tara Soarelui Rasare este machiajul deosebit de elaborat, executat din cap pana in picioare in culoarea alb, o declaratie a statutului de domnisoara fata de zei. In timpul ceremoniei religioase rochia este alba, in vreme ce mirele va purta un costum traditional negru. Inainte de petrecere, mireasa va schimba rochia alba pe una in nuante mult mai vii, care sa descrie bucuria momentului. In timpul depunerii juramintelor, cele doua familii vor sta fata in fata, urmand ca la terminarea ceremoniei, tatii sa isi prezinte membrii propriei familii. Una dintre piesele de rezistenta ale ritualului de nunta japonez, la propriu, este consumarea celor noua cupe de sake, dupa care cuplul este considerat unit.

China

Rosu este tema centrala a unei nunti traditionale chinezesti. Culoarea simbolizeaza dragostea, veselia, prosperitatea si este folosita din plin in cadrul unei nunti chinezesti: casele mirilor sunt decorate in rosu, invitatiile sunt rosii, cutiile de cadouri asemenea. Chiar si plicurile in care se inmaneaza cadoul de nunta sub forma de bani poarta culoarea dragostei. Inainte de nunta, mireasa se poate izola impreuna cu cele mai bune prietene, obicei care se aseamana intrucatva cu o petrecere a burlacelor, insa semnificatia este una mai dramatica: miresei i se ofera un ragaz pentru a deplange despartirea de prieteni si familie. Ziua nuntii nu este aleasa intamplator in China, ea trebuie sa corespunda unor semne astrologice astfel incat sa se desfasoare sub auspicii bune. Ceremonia va incepe intotdeauna la jumatatea orei, astfel incat, odata juramintele depuse, noua pereche sa isi inceapa viata in comun in momentul in care limbile ceasului vor urca de la jumatate catre fix, in loc sa coboare de la fix catre jumatate.


America de Nord

Si America de Nord se poate mandri cu o varietate de obiceiuri si traditii, in mare parte ca urmare a influentelor europene. Traditiile de nunta mexicane stau sub semnul cultural al Spaniei si Frantei, insa pe langa aceste influente de data oarecum recenta, in obiceiurile de nunta inca se mai regasesc ecouri ale culturilor stravechi, care merg pana la civilizatiile precolumbiene. Aici, mirii sunt uniti cu ajutorul unui rozariu in timpul ceremoniei, si tot atunci mirele trebuie sa ofere sotiei sale 13 monede din aur pentru a-i garanta acesteia suportul material in noua viata de cuplu. La receptia de nunta, invitatii trebuie sa formeze o figura in forma de inima in jurul cuplului, in timp ce acesta va dansa primul dans ca sot si sotie.

Traditiile canadiene au fost influentate invariabil atat de cele englezesti, cat si cele frantuzesti, reusind insa sa realizeze un melanj reusit intre cele doua culturi europene.

La capitolul influente, Statele Unite se prezinta cel mai bine, intrucat oamenii ajunsi aici din toate colturile lumii au adus cu ei si cultura in sanul carora s-au dezvoltat. Tocmai partea de istorie recenta face ca in aceasta tara obiceiurile de nunta sa fie foarte flexibile, prin urmare, oricat de ciudat este scenariul unei nunti, aici este realizabil. In ultimii ani, la mare moda sunt nuntile intime, care se desfasora in gradina din spatele casei. Traditiile nu reprezinta o trasatura comuna, in mare parte si din cauza faptului ca aici insusi cuvantul "traditie" poate comporta o multime de acceptiuni. Prin urmare, ingaduinta cu care este privita desfasurarea ceremoniilor de casatorie, le permite viitorilor soti sa isi elaboreze propriul scenariu al nuntii, fara a fi conditionati in vreun fel. In vreme ce in alte colturi ale lumii ceremonialul religios al uniunii are un caracter sacru, in Statele Unite perechile au libertatea de a-si scrie singure juramintele prin intermediul carora isi declara dragostea si angajamentul unul fata de celalalt cu propriile lor cuvinte, exprimandu-si sentimentele intr-un mod unic.


America de sud

In continentul sudic, influentele europene si in mod deosebit cele spaniole se resimt mai puternic decat in oricare parte a lumii, exceptand, bineinteles, Europa. Aspectul religios al nuntilor este deosebit de important si este tratat cu toata consideratia de catre familiile inca ancorate intr-un spirit mai degraba traditional, decat modernist. In Argentina, domnisoarele sau cavalerii de onoare nu au facut niciodata parte din ceremonialul de nunta. Mama mirelui si tatal miresei sunt cei care escorteaza cuplul la biserica si tot ei sunt cei care stau langa acestia in timpul oficierii ceremoniei. O alta traditie locala este ca inelele sa fie schimbate in timpul logodnei si nu in timpul depunerii juramintelor. Conceptul de familie joaca un rol important in viata sociala a Venezuelei, de aceea pretendentul trebuie sa ceara intai tatalui permisiunea de a-i cere fiica in casatorie. In timpul ceremoniei oficiale cele doua familii vor schimba 13 monede din aur, ca un simbol al prosperitatii si al norocului. O alta traditie este ca proaspetii casatoriti sa fuga de la propria petrecere de nunta fara sa anunte pe nimeni, pentru ca norocul sa binecuvanteze uniunea.


Europa

In ceea ce priveste traditiile de nunta de pe "batranul continent", acestea ajung, de cele mai multe ori, sa se piarda in negura timpului. Desi conservarea si perpetuarea lor a cunoscut urcusuri si coborasuri, in ultimii ani s-a observat o revenire la bunele obiceiuri de altadata. Ca si in alte zone ale lumii, traditiile de nunta au rolul de a invoca viata indelungata, fertilitatea, fericirea si prosperitatea. In Cehia, exista obiceiul ca prietenele miresei sa sadeasca un copac in gradina casei acesteia, copac pe care il vor decora cu coji de oua colorate. Credinta spune ca mireasa va trai la fel de mult ca si copacul. Printre obiceiurile referitoare la fertilitate este acela ca un copil sa fie intins in patul viitorului cuplu. Dupa ceremonie, noua familie va sparge farfurii pentru ca numarul de cioburi sa prevesteasca succesul mariajului: cu cat acestea vor fi mai multe cu atat fericirea va fi mai mare.

In Ungaria, miresele poarta coafuri elaborate in care ascund boabe de grau, un simbol al fertilitatii, pentru a asigura sanatatea copiilor care vor intregi familia. Acelasi rol il are si un ou ascuns in timpul ceremoniei si spart ulterior.

In Polonia, o variatie pe tema fertilitatii este intampinarea tinerilor casatoriti de catre parintii lor cu vin si cu paine a carei coaja va fi acoperita de sare. Painea este simbolul indestularii materiale, in vreme ce prezenta sarii le aminteste tinerilor ca viata poate fi si grea uneori, iar vinul este urarea de sanatate si fericire.

O tanara mireasa bulgaroaica va arunca peste cap inainte de nunta o farfurie in care se vor afla faina, oua si monede. Daca farfuria se sparge inseamna ca norocul va proteja noua familie. Este, de asemenea, si un semn al fericirii viitoare daca mirele si mireasa pasesc in biserica prima data cu piciorul drept. La inceputul petrecerii, mama miresei va arunca flori in drumul tinerilor casatoriti pentru a le asigura sanatatea, fericirea si puritatea, in vreme ce mama mirelui le va oferi prajituri cu miere pentru ca mariajul sa fie lung si "dulce".

In Croatia exista obiceiul ca dupa ceremonie toti invitatii sa inconjoare o fantana de trei ori, simbol referitor la Sfanta Treime, dupa care fiecare trebuie sa arunce cate un mar in fantana, pentru a asigura fertilitatea cuplului.

Una dintre vechile traditii europene care sunt inca respectate si astazi este aceea de a oferi un inel de logodna ca o dovada a bunelor intentii fata de domnisoara curtata. Radacinile traditiei se pierd in negura timpului, insa in anul 860 e.n., Papa Nicolae I a declarat ca nu este de ajuns oferirea unui inel pentru a incheia un angajament de casatorie, ci este necesar ca acesta sa fie din aur, ca o dovada a suportului financiar pe care barbatul il va oferi viitoarei sotii. In 1477, regele Maximilian i-a daruit logodnicei sale, Maria de Burgundia un inel de logodna din aur, impodobit cu un diamant. Se spune ca inca de atunci, diamantele au devenit cele mai bune prietene ale unei femei. Un alt obicei popular in aproape toata lumea, este taierea tortului de nunta, insa putini stiu ca radacinile lui se intind pana in primul secol i.e.n., si a pornit din Italia, unde se obisnuia ca o prajitura sau o paine sa fie rupta deasupra capului viitoarei mirese pentru ca aceasta sa fie fertila.


Belgia. O traditie foarte draguta se practica de multa vreme in Belgia. Conform acestei traditii, mireasa trebuie sa confectioneze o batista si sa-si brodeze numele pe ea. Aceasta batista va fi tinuta de mireasa pe toata durata ceremoniei. Dupa nunta, mireasa va inrama batista si o va agata de perete, pana la urmatoarea nunta ce va avea loc in familie. Atunci o va oferi viitoarei mirese care si ea la randul sau isi va broda numele pe batista, o va purta cu ea si dupa nunta o va inrama pana la urmatoarea nunta din familie.


I-le Bermude. Un vechi obicei care insa prinde si astazi este acela de a sadi un pom pentru a comemora ziua nuntii. Chiar si astazi, localnicii isi impodobesc tortul cu un mic pomisor in locul mirilor de zahar din varful tortului. Pomul este plantat in gradina, in timpul petrecerii care se tine de cele mai multe ori acasa la noua pereche ori la unii din parintii acestora.

Cehoslovacia. Ghirlandele din rozmarin, facute de mana de catre mama ori bunica miresei, reprezinta o traditie veche de secole, pentru miresele de la tara. Astazi ele au fost inlocuite de ghirlande din minitrandafirasi si sunt purtate atat de insotitoare cat si de mireasa.


Facts

De ce se atarna conserve de masina?

Traditia vest-europeana de a lega cutii de conserve in spatele masinii care ii transporta pe proaspetii casatoriti isi are originile in perioada dinastiei Tudor din Anglia. Dupa ce mirele si mireasa urcau in caleasca, invitatii se descaltau si aruncau cu pantofii in aceasta, in credinta ca fiecare lovitura reusita va aduce proaspatului cuplu mult noroc. Cum in zilele prezente nu este o idee prea buna sa lovesti o masina pentru simplul fapt ca pagubele ar putea deveni serioase, si cum nici invitatii desculti nu reprezinta o imagine prea vesela, nuntasii s-au aratat mai practici, limitandu-se la legarea unor inofensive cutii de conserve de spatele masinii.

De ce poarta ghinion ca mirele sa vada mireasa inainte de biserica?

Timp de sute de ani, casatoriile aranjate intre tati si familia mirelui, au reprezentat o reala sursa de emotii pentru ambele parti. Insa pentru a se asigura ca viitorul sot, ales cu grija, nu va da inapoi in fata altarului, uimit de “frumusetea” miresei sale, tatal miresei se asigura ca un val plasat strategic va duce angajamentul la implinire. De aici a pornit credinta ca aduce ghinion ca mirele sa vada mireasa inaintea nuntii, insa nu este foarte clar cine era ghinionistul.

De ce se poarta inelul pe al treilea deget al mainii, denumit dupa aceasta traditie, inelar?

Asezarea verighetei pe al treilea deget al mainii stangi are la origine o credinta din Egiptul antic, conform careia vena dragostei stabilea o legatura directa intre inima si cel de-al treilea deget al mainii stangi. Un inel asezat pe acel deget era cel mai potrivi simbol al dragostei eterne.

De unde vine moda rochiei albe?

Traditia rochiei albe nu este chiar atat de veche pe cat pare si se pare ca va iesi cam sifonata din secolul XXI, atata vreme cat tot mai multe mirese aleg sa poarte o alta culoare in cea mai frumoasa zi a vietii lor.

Regina Victoria a Angliei, care a domnit intre anii 1837 si 1901 a fost cea care a dat tonul acestei mode, atunci cand, cu ocazia casatoriei cu varul ei, Printul Albert, a imbracat o rochie alba decorata cu flori de portocal. Desi in acea perioada, epoca tabloidelor era inca departe, a fost suficient ca un model de eleganta sa faca aceasta alegere, pentru ca moda sa fie lansata si imbratisata de generatiile urmatoare de mirese.Asocierea prezenta a rochiei albe cu puritatea este de fapt o conceptie deviata si adaptata noilor canoane, deoarece in trecut albul era culoarea bucuriei, in vreme ce albastru semnifica puritatea. Inainte ca proverbiala rochie pe care o porti doar o singura data in viata sa existe, miresele se imbracau in ziua nuntii cu cea mai buna rochie pe care o aveau in dulap, chiar daca acesta era neagra.

Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva albastru?

O cerinta comuna in ceea ce priveste pregatirile de nunta in Anglia este ca mireasa sa poarte in timpul ceremonialului ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru. Acest obicei exprimat in rime se refera la o serie de credinte specific englezesti, care au fost exportate si peste ocean, cateva secole mai tarziu. Radacinile se regasesc in epoca victoriana cand, purtate in aceasta combinatie, lucrurile aveau sa aduca miresei mult noroc in noua viata in care pasea. Obiectul vechi este legatura miresei cu familia si trecutul ei, in vreme ce obiectul nou reprezinta noua viata pe care o incepea alaturi de noua familie. Obiectul imprumutat trebuia sa provina de la o femeie care deja avusese succes in mariaj si in acest mod transmitea din norocul sau si noii mirese. Culoarea albastra reprezinta o suita de trasaturi pe care orice viitoare sotie trebuia sa le aiba: credinta, loialitate si puritate.

Care este rolul cavalerului?

Traditia cavalerului de onoare se pare ca a inceput in Germania, iar inceputurile sale sunt departe de inocenta acestei “functii” din zilele moderne. Departe de a fi un moft, cavalerul era o necesitate, iar rolul sau in cadrul alaiului era foarte bine conturat. Daca din diferite motive, mirele nu ajungea la o intelegere cu viitorul socru, acesta isi rapea mireasa. Cavalerul de onoare era complicele si avea rolul de a tine rudele miresei departe de cuplu, pentru a nu impiedica finalizarea ceremoniei. In comparatie cu cavalerii de onoare, rolul domnisoarelor a fost gandit in scopuri mai pasnice, insa departe de a fi inocente. Prezenta lor alaturi de mireasa in alaiul de nunta avea menirea de a scoate in evidenta, prin comparatie, frumusetea si gateala miresei, personajul care se bucura de cea mai multa atentie in ziua nuntii ei.
mai mult despre[51]


Semnificatia traditiilor si obiceiurilor premergatoare nuntii


Inca din cele mai vechi timpuri se stie ca nunta este unul din evenimentele pline de traditii si simbolistica. Daca in trecut feciorii asteptau “un an si-o vara” pana la realizarea marelui eveniment, astazi cuplurile se pot casatori si numai dupa o luna de relatie sau din contra, dupa ani intregi. Daca inainte se pregatea zestrea cu sarguinta pe parcursul a multor ani, astazi, darul in bani este mult mai apreciat. Pe langa acestea, foarte multe alte traditii sunt specifice nuntilor romanesti.

In unele regiuni ale tarii, acestea inca se mai pastreaza pe cand in alte parti, multe s-au pierdut, ori au fost adaptate, sau chiar mai mult, imprumutate de la vecinii europeni sau de peste ocean. Analizate pas cu pas in ordinea derularii lor, cele mai importante evenimente in “procesul” de casatorie ar fi:

Peţitul este de fapt cererea permisiunii de a le lua fata de mireasa. Viitorul mire, impreuna cu familia sa, sau cu prietenii mai apropiati, merge acasa la familia viitoarei mirese pentru a “cere mana fetei” cum se spune in Moldova. In trecut, aceasta se intampla numai dupa ce parintii baiatului acceptau fata si pe familia ei, fara aceasta casatoria nu avea loc. Astazi, petitul nu mai are aceleasi valente, in unele zone este uitat complet si se intalnesc cele doua familii doar pentru a incepe organizarea si a stabili mici detalii.

Cererea in casatorie in vremurile stravechi, avea loc numai dupa ce tinerii primeau acordul parintilor lor. Astazi de multe ori cererea in casatorie este o simpla discutie, iar in cazurile fericite este un moment unic prin originalitatea si intensitatea sentimentelor, de ambele parti. Fie la cererea in casatorie, fie la pecetluirea legaturii, inelul a fost si este simbolul vesniciei, acesta este motivul pentru care o cerere in casatorie de astazi este mereu insotita de un inel de logodna.

Inelul de logodna in perioada in care a fost introdus, semnifica acceptul de catre domnisoara, a ideii de a apartine cuiva, totodata era un semn distinctiv ce o diferentia de cele ce nu au fost petite. Inelul era in general cu o piatra ce semnifica statutul social al mirelui, cu cat mai scumpa, cu atat mai bine vazuta.

Pregatirea zestrei este considerata, sau mai bine spus a fost considerat a fi cel mai laborios si indelungat proces din pregatirea nuntii. De fapt, incepe odata cu nasterea fetei si este constituita din diverse tesaturi, costume si piese de imbracaminte ce-i vor folosi miresei si mirelui pe viitor.

Alegerea nasilor constituia in trecut cea mai importanta dintre toate deciziile cu privire la nunta. Nasii sunt considerati parintii spirituali ai cuplului si sunt cei ce ii vor ghida pe tot parcursul drumului lor impreuna. Conform traditiei, nasii de cununie ar trebui sa fie nasii de botez ai baiatului, dar evident, in ziua de astazi nu se respecta traditia intru totul. Ba mai mult, nasii se ofereau singuri si nu era nevoie ca mirii sa caute.

Oferirea ploconului consta in oferirea primului dar celor ce mirii ii doresc drept nasi. In mod traditional, mirii merg la “poarta” viitorilor nasi si-i intreaba: “Nasule, am venit cu ploconul….uite-l! Ne cununi ori ba?”iar raspunsul decisiv era “Da, finule! Dă ploconul încoace şi să fie cu noroc!” in cazul in care in urma inspectiei, nasul era multumit, sau “Cam sărăcuţ ploconul…luaţi-l cu voi şi mai veniţi când mai creşte!”, caz in care mirii erau obligati sa imbogateasca cosul sau sa il ofere altcuiva. mai mult despre[52]

Vechi traditii de nunta


Rochiile de mireasa – de ce sunt ele albe si alte traditii de nuntaPlanifica-ţi nunta cu infomariaj.roGhid complet de nunta, pagina web personala, calculator buget, lista de sarcini, administrare lista invitati. Rasfoieste galeria noastra de poze si gasesti idei pentru nunta ta!…
traditii de nunta
Link-uri

  • Nunta cu bufet suedez
    * Flori de nunta pentru aranjamentul central
    * Petrecerea nuntii- 15 idei unice

In vremurile stravechi miresele purtau rochii de mireasa colorate, care simbolizau bucuria. Pentru miresele occidentale, albul a devenit la moda de cand l-a purtat Regina Victoria la nuntaPlanifica-ţi nunta cu infomariaj.roGhid complet de nunta, pagina web personala, calculator buget, lista de sarcini, administrare lista invitati. Rasfoieste galeria noastra de poze si gasesti idei pentru nunta ta! ei, pentru a-si simboliza statutul. Rochiile albe nu au simbolizat puritatea, decat dupa ce bisericile crestine le-au atasat aceasta "eticheta." Asa ca poti adauga linistita o pata de culoare tinutei de nuntaPlanifica-ţi nunta cu infomariaj.roGhid complet de nunta, pagina web personala, calculator buget, lista de sarcini, administrare lista invitati. Rasfoieste galeria noastra de poze si gasesti idei pentru nunta ta!.

Primele verighete au fost inelele facute din canepa sau iarba impletita. In final s-au demodat si au fost inlocuite de cele din metal rezistent, pana in secolul al 15-lea cand au intrat in scena diamantele, reprezentand un angajament valoros de neclintit, o traditie pe care majoitatea cuplurilor moderne au ales s-o pastreze.

Atunci cand mirii isi "capturau" miresele si se temeau de spiritele rele, acopereau capul femeii ca sa nu fie recunoscuta.

Rochiile domnsioarelor de onoare - cu mult timp in urma prietenele miresei purtau exact aceeasi tinuta ca si mireasa pentru a deruta spiritele care vroiau sa-i distruga fericirea si ca sa nu poata fi rapita de un pretendent rival.

Suita de intampinare provine dintr-o credinta straveche ce spune ca in ziua nuntii, mirele si mireasa aduc noroc persoanelor pe care le ating. Cuplurile moderne sar peste aceasta etapa si prefera sa "faca turul" salutandu-si invitatii in timpul petrecerii.

In Roma antica mariajul nu era legal pana cand cuplul nu se saruta. Sarutul era considerat un legamant legal necesar pentru pecetluirea oricarui contract. Aceasta este considerata a fi originea obiceiului actual de a lovi cu lingurita intr-un pahar pana cand proaspetii insuratei se saruta.

Cu mult timp in urma, o femeie era considerata proprietatea tatalui pana la casatorie si apoi proprietatea sotului. La nuntaPlanifica-ţi nunta cu infomariaj.roGhid complet de nunta, pagina web personala, calculator buget, lista de sarcini, administrare lista invitati. Rasfoieste galeria noastra de poze si gasesti idei pentru nunta ta! tatal "o dadea," la propriu.

In Irlanda antica, atunci cand un cuplu se casatorea, parintii trebuiau sa aiba provizii dintr-o bautura facuta din miere fermentata numita mied, care sa ajunga pe perioada unui intreg ciclu al lunii. Se credea ca intr-un an cuplul va fi binecuvantat cu un fiu. De aici provine luna de miere.

In Evul Mediu, lungimea trenei unei mirese indica statutul ei la curtea regala. Cu cat trena era mai lunga, cu atat era mai apropiata de Rege si Regina si cu atat avea mai multa putere.
Iata alte cateva traditii din jurul lumii:


  • Mireasa grecoaica isi ascunde un cub de zahar in manusa "pentru a indulci legamantul."
    *
    Conform credintei hinduse, ploaia in ziua nuntii aduce noroc.
    *
    Unele culturi occidentale cred ca ploaia aduce ghinion.
    *
    In Olanda este un obicei sa plantezi un pom in fata casei proaspetilor insuratei ca simbol al fertilitatii.
    *
    Miresele finalndeze umblau din usa in usa cu o fata de perna in care strangeau cadouri. Un barbat casatorit mai in varsta o insotea, simbolizand o casnicie lunga.
    *
    Miresele coreene poarta tinute in rosu si galben la nunta.
    *
    Mirii si miresele daneze se imbraca invers pentru a deruta spiritele rele.
    *
    In multe culturi, printre care cea hindusa, egipteana si celtica, mainile mirelui si miresei sunt legate laolalta ca simbol a noii legaturii si a angajamentului in casnicie.
    *
    In mitologia romana, zeul Juno guverneaza nasterile, casatoria si inima. Se crede ca de aici se trage popularitatea lunii iunie pentru nunti.
    *
    In SUA sclavii nu aveau voie sa se casatoreasca, asa ca isi exprimau dragostea sarind peste o matura pe ritmul tobelor. Astazi simbolizeaza intentia unui cuplu de a-si intemeia o familie.
    *
    Cuplurile japoneze devin sot si sotie cand iau prima dintr-o serie de 9 inghitituri de sake.
    *
    In traditia irlandeza, odata ce mirele si mireasa ajungeau in biserica, invitatii incuiau usile ca mirele sa nu se poata razgandi. Tot pentru ei, era important ca prima persoana care ureaza fericire miresei proaspat casatorite sa fie un barbat.
    *
    Nu putem uita si dictonul "ceva, ceva nou, ceva de imprumut, ceva albastru."

mai mult despre[53]

Nunta de-a lungul timpului - datini si traditii:

Desi traditia spune ca mirele si mireasa nu trebuie sa se vada inaintea nuntii, pana in momentul ceremoniei, astazi insa, acest obicei nu prea mai este luat in seama si nici consecintele nu par a fi grave. Pana acum cateva zeci de ani, miresele erau considerate "proprietatea" tatalui. Acesta gasea partide pentru fiica lui si, fara sa ii ceara consimtamantul, o promitea barbatilor care veneau cu propuneri financiare tentante. Deseori, daca fata era urata, cei doi nu reuseau sa se vada decat in fata altarului si nu de putine ori s-a intamplat ca, in clipa in care isi vedea "frumoasa" consoarta imbracata in alb, petitorul sa isi schimbe parerea si sa o lase singura in biserica. De aici, s-a ajuns la credinta ca daca mirele isi vede mireasa inainte de ceremonie, imbracata si gatita de sarbatoare, aceasta va avea ghinion.


Obiceiul sarutului dateaza din Evul Mediu, insa la acea vreme avea o cu totul alta semnificatie: el era "pecetea" incheierii unui acord. Chiar si in Roma antica se pare ca se folosea in acest scop. Mai tarziu, obiciul s-a transmis cu aceeasi semnificatie si la nunta, cand la sfarsitul ceremoniei cei doi miri, sarutandu-se, pecetluiau juramintele facute.


O datina straveche este si aruncarea orezului . Orezul simbolizeaza in multe culturi, fertilitatea. Insa in trecut, nu numai orez se arunca asupra mirilor in clipa in care paraseau petrecerea: in Franta se folosea graul, in Africa de Nord smochine si curmale, iar in Italia - o combinatie de monede, fructe uscate si bomboane. In prezent boabele de orez au fost inlocuite de iubitele petale de trandafir, confeti si baloane.


Originea obiceiului de a tosta la nunta dateaza din secolul al XVI-lea. La acea vreme se punea o bucatica de paine intr-un pahar de vin care era dat din mana in mana oaspetilor pentru a putea fiecare sa ia cate o gura de vin. Cel care sorbea ultima picatura primea si onoarea de a putea manca painea si de a rosti cateva cuvinte in cinstea gazdei.

Astazi, traditia s-a pastrat sub forma paharelor de sampanie, primul toast fiind tinut de cavalerul de onoare. Se obisnuieste ca invitatii sa se ridice in timp ce mirii, pentur care se tine toastul, stau jos. Ei se ridica la sfarsitul toastului si raspund prin cateva cuvinte de multumire pentru familie, prieteni si invitati. Uneori cei doi toasteaza pentru partener si au ocazia sa bea din pahare de cristal sau de argint.


Un alt obicei care vine de la englezi spune ca mireasa sa poarte la nunta ceva nou, ceva vechi, ceva imprumutat si un lucru albastru. Un catren vechi englezesc spune ca mireasa ar trebui sa-si puna in ciorap si o moneda de 6 "banuti".Ceva vechi - semnifica continuitatea. Poate fi un lant, o bijuterie sau chiar batistuta bunicii. Ceva nou - inseamna optimismul si increderea in viitor. Rochia sau chiar verigheta. Ceva imprumutat - pentru fericirea viitoare. Se poate cere o batista sau bijuteria unei prietene care este fericita alaturi de sotul ei.
Albastrul semnifica modestie, fidelitate si dragoste si vine din traditia ebraica. In vremurile biblice, albastrul si nu albul semnifica puritatea: atat mirele cat si mireasa purtau o banda albastra fie la baza hainei, sau respectiv a rochiei. De aici traditia de a se purta ceva albastru - in forma unei jartiere pare a fi cel mai elegant.


Dintotdeauna miresele si-au impodobit parul cu floricele si au purtat buchete mai simple sau mai sofisticate. Fiecare floare are semnficatia ei, de aceea uneori nuntasii arunca spre miri flori din cele mai diverse si odata cu ele, ganduri si urari din cele mai diverse. Totusi, astazi ne alegem florile mai mult in functie de culoare si de preferintele personale decat in functie de semnificatia lor. Cat priveste floarea pe care o poarta mirele la piept, e bine ca aceasta sa fie una din buchetul miresei. Obiceiul dateaza din Evul Mediu, cand cavalerii purtau in timpul turneurilor culorile doamnelor lor, carora le si acordau cinstea victoriei.
In parti din Europa, in secolul XIV, se credea ca cine pastreaza o bucatica din rochia miresii are noroc. Uneori, oaspetii sfasiau rochia acesteia pentru a intra in posesia unei dantele sau bucati de panza. Pentru a se apara de astfel de atacuri, miresele au inceput ele insele sa le arunce cate ceva din vestimentatia proprie, iar jartiera a fost unul dintre primele lucruri la care s-au gandit. Ulterior au inceput sa arunce si buchetul de flori pe care incercau sa-l prinda fetele nemaritate.


Inelul de nunta-in Evul Mediu timpuriu, inainte de cresterea importantei monedei, inelele aveau valoare pecuniara si erau simbolul bogatiei unei persoane. In antichitate se credea ca inelul de la nunta avea darul de a o proteja pe mireasa de "spiritele rele". Pentru o "paza" cat mai strasnica probabil, romanii le confectionau din fier. Verigheta de aur simboliza dragostea vesnica si respectarea legilor casniciei - fidelitate si respect. Aceste inele erau create sub forma unor maini care se impreuneaza sau aveau incrustate o cheie despre care se credea ca o poate ajuta pe femeie sa deschida inima sotului ei. Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti.

Tortul de nunta
Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament, painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul pe care-l cunoastem si astazi.

Valul miresei
Multi considera acest obicei un simbol al dominatiei masculine. Defapt, obiceiul isi are originea in Grecia antica, mai precis in Sparta. Datorita sistemului educational prin care barbatii erau antrenati din copilarie in spirit militar, se crea o relatie nefireasca intre cupluri de barbati, bazate pe o camaraderie a caror sensuri ne scapa astazi. Femeile nu reprezentau interes pentru barbatii spartani, obisnuiti cu companie masculina. Totusi societatea spartana trebuia sa asigure noile generatii de luptatori si pentru a face femeile "atractive" pentru razboinici, acestea erau tunse baieteste, sau chiar rase in cap si apoi erau acoperite cu un val. Mai tarziu, in societatea romana si in evul mediu, ridicarea valului era dreptul exclusiv al mirelui si un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Mireasa nu prea avea nici un drept.
Alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile "aranjate". Fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie si pana cand ar fi fost prea tarziu sa se razgandeasca, in cazul in care nu i-ar fi placut chipul ei.

Buchetul miresei
In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare, facand-o sa arate mai mult ca o salata asortata umblatoare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic. Cu timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il cunoastem astazi.

Limbajul florilor:


Ambrozie - Dragostea ta este impartasita
Anghelica - Inspiratie
Anise - Reintoarcerea la tinerete
Azalee - Pasiune fragila
Begonie - Grija
Buchet de flori rosii si albe - Dragoste neimpartasita
Busuioc - Cele mai bune urari, Dragoste
Camelie (in general) - Admiratie
Camelia alba - "Esti adorabil/a"
Camelia rosie - "Esti o flacara in inima mea"
Coronita de flori - Putere
Crin - Frumusete
Crin tigrat - Mandrie
Crizantema(in general) - "Esti un prieten/a minunat/a"
Crizantema alba - Adevar
Crizantema galbena - Iubire nesigura
Crizantema rosie - Iubesc
Gardenie - Esti scumpa/scump; Dragoste secreta
Ghirlanda de trandafiri - Reintoarcerea la virtute
Gladiole - Dragoste la prima vedere
Hortensie - "Multumesc pentru intelegere", Frigiditate
Iasomie - Amabilitate
Iris - Speranta
Lalea (in general) - Celebritate, Intelegere, Dragoste perfecta
Lalea galbena - Dragoste fara speranta
Lalea rosie - "Crede-ma"
Magnolie - Dulceata, Frumusete, Dragoste de natura
Margareta(in general) - Sanatate si energie, Fascinatie, Femeie indragostita
Margareta (culoare puternica) - "Da"
Margareta (in degrade) - Nu, Scuze, "Nu putem fii impreuna"
Margareta alba - Dulce si iubitor, Inocenta
Margareta galbena - Respingere
Margareta purpurie - Capriciu, Instabilitate
Margareta rosie - Inima mea bate pentru tine, Admiratie
Margareta roz - "Nu te voi uita"
Margaritar - Bucurie
Narcisa - "Ramai asa dulce cum esti acum"
Nu ma uita - Dragoste curata
Ochiul boului - Dragoste, Delicatete, Rafinament, Gust
Orhidee - Dragoste, Rafinament, simbol la chinezi pentru multi copii
Panseluta - Ganduri, Dragoste
Trandafir (in general) - "Te iubesc"
Trandafir alb - Dragoste eterna
Trandafir alb cu rosu - Impreuna, Unitate
Trandafir boboc - Tinerete, Frumusete
Trandafir boboc alb - Copilarie
Trandafir boboc rosu - Puritate, Dragoste
Trandafir deschis la maxim - "Te iubesc"
Trandafir galben - Bucurie perfecta, "Te rog crede-ma"
Trandafir negru - Moarte
Trandafiri deschisi (buchet) - Recunostinta
Violete (in general) - Modestie
Violete albastre - Incredere, "Intotdeauna voi fi sincer cu tine"
Violete albe - "Sa acordam fericirii o sansa"
Zambila (in general) - Jocuri, sporturi
Zambila albastra - Constanta
Zambila galbena - Gelozie
Zambila purpurie - "Imi pare rau", "Te rog sa ma ierti"

Luna de miere
Probabil ca v-ati intrebat de unde vine sintagma "luna de miere" si va gandeati la ceva placut. Lucrurile nu stau tocmai asa. In vechime, barbatii nu prea isi pierdeau timpul facand curte. Cea mai simpla metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus, de a o rapi, mai exact. Pentru asta barbatul avea nevoie de putere si consuma un soi de bautura fermentata intaritoare care continea si miere. Dupa ce o aducea acasa, daca barbatul putea impiedica fuga miresei timp de un ciclu lunar, atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa bea din aceeasi bautura care continea miere, pentru ca se credea ca are efect linistitor asupra femeilor si ca le vor face sa ramane docile. (Sper ca nunta dvs. a fost sau va fi liber consimtita. n.a.)

Vesmintele de nunta
In Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv, prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta, mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui. Obiceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.

Jartiera
Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a sterpeli ciorapii miresei. Cuplu "suparat" de intruziune arunca cu ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori.
Alte izvoare indica credinta barbatilor ca ar avea succes in dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Cum erau multi tineri dornici da a pune mana pe un astfel de trofeu, uneori se produceau busculade si incaierari si unele mirese se alegeau cu hainele sfasiate in timpul petrecerii. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul petrecerii. Cu toate acestea, in asteptarea acestui moment, barbatii se cam imbatau si deveneau nerabdatori, chiar agresivi si incercau sa obtina cu forta mai devreme mult ravnitul ciorap. Era nevoie ca mirele sa intervina, ca mireasa sa nu fie literalmente dezbracata de multimea incinsa si astfel a aparut obiceiul ca mirele sa scoata ciorapul miresei. Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea jartierei.


Petitul
Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea ragazul de a se pregati in a-si intampina oaspetii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.

Bradul
In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata "imbelsugata" a viitoarei familii.

Udatul
Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.

Barbieritul mirelui
Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.

Imbracatul miresei
Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.

Hora miresei
Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.

Ruperea turtei
Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.

Furatul miresei
Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.

Aruncatul buchetului Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.

Scosul valului
Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori. mai mult despre[54]

Incursiune printre secole de traditii si simboluri


Doina LevintzaCeremonialul nuntii pastreaza urmele unor ritualuri ancestrale transmise de-a lungul veacurilor. In Roma antica, miresele cu parul lung si despletit purtau vesminte de lana alba, simbolizand virginitatea. Ele isi strangeau mijlocul cu o centura din lana legata cu nodul lui Hercule si care trebuia sa fie desfacuta numai de mire. Culoarea alba insa se impune cel mai mult in timpul reginei Victoria a Angliei. Incepand cu jumatatea secolului al XX-lea traditia a devenit mai permisiva, iar rochiile incep sa fie din ce in ce mai indraznete in diverse tonuri si stiluri. Timpul trece, iar rochiile de mireasa se transforma dupa moda vremii, trecand de la opulenta si splendoarea renasterii, la eleganta rafinata a romantismului si apoi la geometria si avangarda ritmurilor din zilele noastre. In Europa secolului al XIV - lea se credea ca cine pastreaza o bucatica din rochia miresei va avea noroc. Uneori oaspetii sfasiau rochia acesteia pentru a intra in posesia unei bucati de panza sau de dantela pe care mirele trebuia sa o rascumpere. Pentru a evita astfel de "incidente" miresele au inceput sa le arunce invitatilor cate ceva din vestmant, iar jartiera a fost unul dintre primele lucruri la care s-au gandit. Ulterior au inceput sa arunce buchetul de flori, pe care fetele nemaritate incercau sa-l prinda. Voalul miresei nu a fost dintotdeauna alb si transparent. Miresele romane purtau numai voaluri purpurii, simbolul focului pentru a fi protejate impotriva spiritelor rele. Mai tarziu, in ritualul crestin al ceremoniei nuptiale, voalul acoperea mirii in momentul in care primeau binecuvantarea preotului. Din acest ritual s-a pastrat in timp numai voalul miresei, simbolizand virginitatea si pudoarea. inainte de aparitia voalului din tull, mireasa avea capul acoperit cu o simpla esarfa alba care, ca si azi era ridicata de viitorul sot in momentul simbolic al sarutului. Azi, voalul din tull este nelipsit de la orice ceremonie de nunta, aducand o nota de mister si solemnitate. O traditie englezeasca spune ca mireasa trebuie sa poarte la nunta ceva nou, ceva vechi, ceva imprumutat si ceva de culoare albastra. Iata ce semnficatie are fiecare lucru si cum puteti pune in practica aceasta traditie. Ceva vechi semnifica ideea de continuitate si durabilitate: poate fi un lant, o bijuterie, chiar batista bunicii. Ceva nou inseamna intrarea intr-o noua etapa a vietii cu optimism si incredere in viitor: poate fi rochia de mireasa si chiar verighetele. Ceva imprumutat este simbolul fericirii: poti cere o batista sau o bijuterie a unei prietene cu o casnicie reusita. Iar albastrul, culoarea cerului, semnifica atat detasarea de valorile acestei lumi si aspiratia sufletului catre divin, cat si profunzimea sentimentelor de dragoste, respectiv fidelitate. In vremurile biblice, atat mirele cat si mireasa purtau o banda albastra la baza hainei sau a rochiei. De aici traditia de a purta ceva albastru. In zilele noastre puteti opta pentru o bijuterie sau chiar pentru jartiera de culoare albastra. Inca din antichitate, miresele si-au impodobit parul cu coroane de flori si au purtat buchete florale, cu conditia ca viitoarea sotie sa culeaga ea insasi aceste flori. Anumite plante erau considerate aducatoare de noroc, de exemplu iedera si laurii. Altele, precum trandafirii galbeni, erau evitate, insemnand sfarsitul dragostei. In zilele noastre, trandafirii albi inseamna puritate, iar florile de portocali aduc fericire si bunastare caminului. Albul, nu intamplator definitoriu pentru mirese, a fost din cele mai vechi timpuri culoarea initierii. Este albul zorilor, inca palid si lipsit de culoare, din care renaste toata lumina si energia vietii. Este albul rochiei de mireasa, albul virginal, semnificand puritatea celei care se indreapta spre o noua etapa a vietii sale. Albul este simbolul unei lumi in care s-au topit toate culorile, actionand asupra sufletului nostru ca o tacere absoluta. Dar nu este o tacere a nefiiintei, ci neantul dinaintea oricarui inceput, in care viata asteapta sa renasca ... citeste mai mult[55]

Peţitul şi nunta în Transilvania

Peţitul pe Muntele Dragostei, bisericile fortificate şi tradiţiile autentice sunt doar câteva momente impresionante pentru o nuntă medievală în Transilvania.

Muntele dragostei


O tradiţe veche, ce astăzi se păstrează ca festivitate, este târgul de fete de pe Muntele Găina. În ziua de Sfântul Ilie, în inima Apusenilor, aici se strângeau fetele şi feciorii la peţit. Pentru a-i impresiona pe peţitori, farmecul fetelor nu era suficient, aşa că acestea îşi aduceau zestrea primită de la părinţi în lăzi de lemn sculptate şi frumosc colorate.

Impresionând la rândul lor prin curelele de argint sau aur pe care le purtau la brâu, cei mai norocoşi dintre feciori îşi găseau aici consoartele. Se spune că numai o încredinţare săvârşită pe muntele Găina va aduce noroc tinerilor.
Pregătirea nunţii


Chemarea oaspeţilor la nuntă este o procesiune impresionantă la care participă întreg alaiul nupţial.

Astfel, cu o lună înainte de nuntă mirele şi mireasa, cavalerii şi domnişoarele de onoare merg să cheme invitaţii cu ţuică, vin şi colac, primind în schimb ouă sau linguri din partea oaspeţilor pentru a confirma venirea la nuntă.
Steagul de nuntă
Tradiţia împodobirii steagului de nuntă cunoaşte mai multe variante în Ardeal. Steagul se împodobea cu o săptămână înainte de nuntă, dar adesea el era realizat şi sâmbătă seara, astfel că ritualul lua forma unei petreceri tradiţionale fascinante în ajunul nunţii.

După ce steagul era împodobit, domnişoarele de onoare, flăcăii, mirii şi stegarul dansau Sarantau în jurul lui.

Nu este omisă nici ultima petrecere de burlăcie a miresei, ce marchează despărţirea fetei de celibat. Prietenele miresei se adună pentru a-i cânta acesteia "cununa", ritual cunoscut şi ca "bocirea miresei”.

În acelaşi timp, mirele este barbierit în mod simbolic cu sapa sau coasa, apoi este ridicat cu scaunul de trei ori, de către flăcăi.

Tot acum are loc un ritual de disimulare magică, în care i se prezintă mirelui trei false mirese, scopul acestui obicei fiind acela de a îndepărta ispitele şi dificultăţile care ar fi putut ameninţa destinul căsătoriei.

Înainte de plecare mireasa cerea binecuvântarea părinţilor şi "iertăciunea", moment care este înlocuit astăzi de domnişoarele de onoare prin cântece, precum “Ia-ţi mireasă ziua bună”.
Piedici rituale


Jocul de disimulare, "legatul" porţii sau ascunderea miresei sunt ritualuri care nu lipseau de la nicio nuntă ardelenească. Răpirile de fete erau mijlocite de multe ori chiar de preotul satului, astfel că mirele trebuia să scoată bani mulţi din buzunar ca să poată ajunge la mireasă.

Şi naşii erau buni de plată. Răscumpărarea găinii este un alt obicei frumos în Ţara Moţilor, găina fiind mai întâi descântată de către bucătareasă.

Nu lipseşte colacul special al miresei, pe care aceasta îl rupe deasupra capului şi îl împarte mirelui şi naşilor, un obicei cu profunde conotaţii simbolice.

În noaptea nunţii avea loc o altă uneltire împotriva mirelui. După miezul nopţii, naşa o deghiza pe mireasă în femeie căsătorită şi o ascundea printre alte neveste, urmând ca mirele să o găsească. citeste mai mult[56]

Despre nunta… de la A la Z.

Despre nunti si obiceiuri legate de nunta, miri si mirese se pot scrie cate in luna si in stele. Important este insa faptul ca fiecare gest, fiecare obicei sau superstitie are o semnificatie, pe care orice viitoare mireasa este datoare sa le afle. FlorideLux.ro Florarie Online va invita sa descoperiti traditii si obiceiuri despre nunta.

Traditii versus obiceiuri imprumutate

- Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru . Exista o semnificatie pentru fiecare in parte. Astfel, “ceva vechi” poate fi o bijuterie a bunicii, o batista a mamei sau alta amintire de familie, simbolizand continuitatea familiei si a traditiei; “ ceva nou” (rochia de mireasa, o bijuterie noua) reprezinta prosperitatea viitorului, “ceva imprumutat” (o moneda, o esarfa) aduce noroc atat miresei, cat si celui care a imprumutat iar “ceva albastru “ (jartiera sau o floare) simbolizeaza fertilitatea miresei. Voalul miresei simbolizeaza virginitatea si sfiosenia ei in fata lui Dumnezeu, dar de-a lungul timpului a fost folosit si pentru a-i feri chipul de privirea unui vechi iubit gelos care ar putea strica ceremonia.

Inelul de logodna a aparut ca marturie a dorintei mirelui de a-si lua in casatorie iubita, iar purtarea acestui inel pe al patrulea deget de la mana stanga este strans legata de corespondenta inelarului cu inima.

Jartiera a inceput sa coincida din ce in ce mai des cu acel “ceva albastru”, iar obiceiul ca nuntasii sa insoteasca cuplul pana in dormitorul nuptial unde mirele arata jartiera a fost inlocuit cu intrecerea cavalerilor de onoare pentru a o prinde, dupa ce mirele i-o da jos miresei cu dintii si o arunca catre multime. Cel care o prinde va urma la insuratoare.

Aruncarea buchetului miresei are aceeasi semnificatie ca si aruncatul jartierei, asa ca domnisoara de onoare care va prinde buchetul va fi urmatoarea mireasa.

Rochia alba de mireasa a aparut ca obicei dupa ce regina Victoria a purtat la nunta sa cu regele Alfred o rochie complet alba. De atunci acest obicei a devenit unic in ceremonia nuptiala, simbolizand puritatea si gingasia miresei.

Bomboanele care se impart la cununia civila si religioasa semnifica dragostea si bucuria pe care mirii o impartasesc nuntasilor, precum si dulceata iubirii tanarului cuplu. Sunt obligatoriu in numar impar, pentru a purta noroc.

Imbracamintea domnisoarelor si cavalerilor de onoare are o semnificatie aparte. Se spune ca domnisoarele si cavalerii trebuie sa fie imbracati frumos, precum mirii, pentru a nu fi gelosi pe acestia. Conform traditiei, alaiul de cavaleri si domnisoare de onoare, asemeni unul scut, are datoria de a-i apara pe miri de spiritele rele care bantuie in ziua nuntii.

Aruncarea cu orez. Orezul simbolizeaza fertilitatea. Astfel, gestul nuntasilor poate fi interpretat ca un indemn adresat mirilor de a avea copii.

Taierea tortului este una din primele activitati pe care proaspetii miri le fac impreuna. Etajul superior este pastrat pentru ca mirii sa deguste si in primele zile ale mariajului din dulceata nuntii.

Secretul rochiei de mireasa este cel mai greu de pastrat. Se spune ca daca mirele vede inainte de nunta rochia de mireasa este semn de ghinion si nefericire in viata cuplului, indicand chiar si o posibila despartire.

Intalnirea dintre doua mirese este unanim acceptata ca aducatoare de ghinion.

Multe cupluri prefera sa petreaca ziua si noaptea dinaintea nuntii impreuna, dar traditia o interzice, tot pe motiv de ghinion.

Sarutul mirilor incheie ceremonia religioasa. In vremuri de demult, sarutul era ritualul prin care mirii faceau schimb de spirite, transmitandu-si fiecare cate o parte din suflet celuilalt, ca legamant al iubirii nemarginite.

Despre nunta… de la A la Z. “De ce sta mireasa la stanga mirelui?”. Este o intrebare al carei raspuns cu siguranta ca nu-l cunoasteti. Pozitionarea miresei la stanga mirelui este un obicei care dateaza din Evul Mediu, pe vremea cavalerilor. Obiceiul cerea ca mirele sa-si rapeasca viitoarea mireasa si sa se lupte pentru a o pastra langa el. De aceea partea dreapta trebuie sa fie libera, pentru a-si apara cu sabia (din mana dreapta) prizoniera-viitoarea mireasa.

Dansul mirilor a devenit o traditie in ceremonia nuptiala imprumutata din timpuri vechi cu regi si regine, cand in cadrul unei serate la palatul regal primii care deschideau seara si dansul erau gazdele. Azi, mirii sunt cei care deschid dansul prin asa numitul “vals al mirilor”. Dansul lor este urmat de cel al mirelui cu soacra / mama si al miresei cu socrul/tatal. Apoi cavalerii de onoare invita domnisoarele la dans.

Trecerea pragului de catre mire cu mireasa in brate este un obicei nascut din doua superstitii: prima vorbeste despre spiritele rele ascunse sub pragul casei, asfel mireasa trebuie purtata deasupra pragului pentru a se feri de rau. A doua superstitie are in vedere o eventuala cazatura. Daca mireasa nu este purtata cu grija, sau daca se impiedica, este considerat semn rau.

Despre nunta… de la A la Z. Momente cheie in ceremonia religioasa

Fiecare ceremonie nuptiala, indiferent de apartenenta (neapartenenta) religioasa a mirilor este realizata din cateva momente cheie, comune fiecarei religii:

1. Dupa ce mirii si nuntasii au intrat in biserica si s-au instalat la locurile lor, preotul cere un moment de liniste si rugaciune care sa deschida slujba nuntii. In linistea lacasului sfant, preotul anunta motivul reuniuni si numele celor doi miri

2. Urmeaza slujba propriu zisa alcatuita din doua parti diferite: prezentarea si interogatoriul. In momentul prezentarii mirilor si famililor reunite, se folosesc pasaje din “Cartea Sfanta-Biblia” la ortodocsi, dar si fraze personalizate care vorbesc despre iubirea celor doi. Interogatoriul se bazeaza pe intrebari adresate atat mirilor (“O iei in casatorie pe…”), cat si nuntasilor, care ar putea avea obiectii fata de unirea celor doi.

3. Un moment unic este cel al juramintelor. Acestea sunt rostite fie dupa modelul preotului, fie sunt foarte personale, create chiar de miri. In religia ortodoxa momentul juramintelor este incheiat cu raspunsul afirmativ al celor doi si schimbul de verighete.

4. Momentul schimbului de verighete se face cu ajutorul perechii de nasi, iar mirii rostesc dupa preot juramantul suprem al fidelitatii si iubirii vesnice.

5. Dupa ce au fost rostite juramintele, preotul anunta in mod oficial intemeierea noului cuplu urmat de sarutul oficial. Este anuntata oficierea nuntii si incheierea slujbei, iar nuntasii sunt invitati sa-i felicite pe miri.

6. Aceasta ceremonie este urmata in mod obisnuit de o petrecere in care mirii alaturi de nuntasi se bucura de fericitul eveniment.

Despre nunta… de la A la Z. Nunta pe intelesul ortodocsilor

In religia ortodoxa si implicit la poporul roman, pentru ca o nunta sa poata fi validata este absolut obligatoriu ca mirii sa nu aiba grade de rudenie pana la gradul VII si sa se spovedeasca si impartaseasca cu una sau doua saptamani inainte de ceremonie.

Ceremonia respecta intocmai pasii amintiti anterior, ordinea intrarii in biserica a celor prezenti fiind urmatoarea: primii intra cavalerul si domnisoara de onoare, urmati de nasul cu mireasa la bratul stang si nasa cu mirele in dreapta, iar apoi intra parintii, rudele si prietenii. Socrii mici si mari se aliniaza in spatele mirilor, nasilor si domnisoarei si cavalerului de onoare care tin lumanarile.

Slujba ortodoxa este alcatuita din cateva momente importante: momentul asezarii de catre preot si nasi a cununiilor pe capetele mirilor, urmata de rostirea rugaciunii, pentru ca apoi cei doi miri sa guste de trei ori din paharul cu vin sfintit si din piscot. Acest gest subliniaza inceputul familiei nou infiintate, ce urmeaza sa convietuiasca pana la moarte. Inconjurarea mesei de trei ori se face de catre miri impreuna cu nasii, cavalerul si domnisoara de onoare ataturi de preot.

Dupa ce slujba s-a incheiat si mirii au fost felicitati se iese din biserica tot in ordine intrarii. Afara mirii sunt felicitati si de alti nuntasi, se arunca cu orez in semn de prosperitate si se pun monede intr-o galeata cu apa pentru belsug si bogatie.

Ritualuri speciale in cadrul ceremoniei si in ziua nuntii

In dimineata zilei cu nunta atat mirii cat si nuntasii se pregatesc pentru marele eveniment cu mare grija. Cele mai importante momente matinale sunt pregatirea mirelui si a miresei. Aceasta se face in paralel la casa parinteasca a celor doi.Gatirea miresei se face cu ajutorul mamei, nasei, surorilor sau a prietenelor. Nasa este cea care aranjeaza voalul si coronita. La terminarea gatitului sunt cantate melodii despre despartirea miresei de casa parinteasca (”Ia-ti mireasa ziua buna“).

In paralel mirele este barbierit de un prieten foarte apropiat ca semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce mirele a fost gatit acesta merge la casa nasilor pentru a o lua pe nasa, iar la final se opresc la mireasa unde ceremonia continua. Intalnirea mirilor in casa miresei este un moment de bucurie pentu miri, dar si un moment de tristete pentru parinti, care-si vad copii cum parasesc casa parinteasca. Adunat alaiul nuptial intinde o hora in fata casei miresei unde se joaca hora miresei sau “nuneasca “ si soacra mica imparte cadouri si cocarde nuntasilor. La sfarsitul horei se rupe deasupra capului miresei turta miresei care se imparte celor prezenti. Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si cu mult noroc

Petrecerea este precedata de ceremonia religioasa de la biserica, unde are loc oficializarea si binecuvantarea unirii celor doua suflete. Nuntasii se indreapta apoi spre local unde vor petrece pana in zori. Petrecerea abia acum incepe, se danseaza se canta, se ciocnesc paharele si toata lumea se bucura de fericitul eveniment. Dupa primirea cu sampanie si piscoturi a tuturor invitatilor incep sa se serveasca aperitivele si salatele, iar dupa primul dans al mirilor si a nuntasilor se degusta sarmalele.

Un moment mult asteptat de toti este furatul miresei. Traditia spune ca daca mireasa a fost furata inainte de miezul noptii, nasul va plati pentru rascumpararea ei, insa daca mireasa este furata dupa miezul noptii atunci mirele va trebui sa-si recupereze aleasa.

Dupa ce au servit si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana dincolo de miezul noptii, cand este servit tortul. Acest moment unic aduna toata lumea in jurul mirilor care sarbatoresc inca o data bucuria intalnirii. Un moment mult asteptat de cei tineri si necasatoriti este aruncarea buchetului de catre mireasa si a jartierei de catre mire. Mireasa arunca buchetul spre multime de fete nemaritate, iar traditia spune ca fata care va prinde buchetul se va marita prima sau urmeaza sa se marite. La fel se intampla si in cazul aruncarii de catre mire a jartierei. Fericiti de cele intamplate cei tineri danseaza in jurul celor norocosi. Petrecere se continua pana in zori cand nasa ii scoate miresei voalul in semn al trecerii de la statutul de fata la cel de sotie.

Incheierea nuntii se anunta prin plecarea primilor invitati. Pe rand nuntasii se retrag, dar nu inainte sa le inmaneze tinerilor casatoriti cadouri sau bani . Petrecere se incheie, dar nuntasii continua dupa o scurta odihna, sa petreaca la casa mirilor cu ciorba de potroace. Dupa cateva zile tanarul cuplu pleaca in luna de miere pentru a se bucura de primele zile ale casatoriei.

Despre nunta… de la A la Z. Nunta la catolici

Sfanta ceremonie a nuntii este cunoscuta ca fiind cel de-al 7–lea sacrament. Foarte populara printre catolici este consilierea maritala pe care o ofera preotul cu 3 luni inainte de oficializarea casatoriei. Religia catolica interzice oficierea de ceremonii nuptiale in zilele de duminica si de sarbatori, precum si dupa orele 18 sambata. Biserica catolica nu se opune casatoriei a doua persoane mixte de religii diferite, chiar si unul din nasii poate fi de religie diferita, insa nu accepta divorturile.

Ceremonia religioasa se bazeaza pe juraminte ample scrise de miri, care se incheie cu binecuvantarea preotului. Intr-o biserica catolica nuntasii sunt asezati pe bancute, iar mirii ingenunchiaza in fata altarului “Sfintei Marii”. La sfarsitul ceremoniei mireasa lasa buchetul la altar unde se roaga pentru pacea si buna-starea familiei nou infiintate.

Despre nunta… de la A la Z. Conduita baptista si protestanta

In timp ce biserica protestanta este foarte stricta si nu accepta casatorii mixte, biserica baptista pune accentul pe castitatea mirilor pana la casatorie si accepta cuplurile mixte doar in cadrul culturilor neoprotestante. Atat la catolici cat si la protestanti miresa este adusa la altarul sfant de catre tata sau frate, iar in cazuri extreme de un prieten foarte apropiat familiei miresei. mai mult[57]

Nunta “traditional” romaneasca nunta_ridicola

Cand vine vorba de felul in care petrec romanii la nunti, avem de-a face cu numeroase tipuri de obiceiuri. Azi o sa ma opresc la cele pe care eu le consider ridicole, de prost gust, care nu-si au locul in mediul urban actual.

- aranjamentele de baloane (la intrarea in local sau in spatele mesei principale, mai ales cele in forma de inima si, neaparat, albastre!)
- florile artificiale de pus in piept
- banii pusi in pieptul personajelor principale
- papusa pe masina (o, da!)
- lautarii la biserica sau la starea civila
- hora mare in fata blocului
- bradul de nunta (nu neg ca in Maramures de ex., daca aceasta traditie exista, ar putea fi una foarte frumoasa realizata de femei in straie traditionale etc., dar nu inteleg de ce unii tineri se incapataneaza sa poarte cu mandrie acest brad in toiul aglomeratiei urbane, inghesuit in masini, pe la biserica, impodobit cu hartie creponata multicolora).
- ruprea turtei sau traditii vechi romanesti care inainte aveau farmecul lor dar care acum nu se mai regasesc in peisajul urban modern. Legat de acest aspect, am regasit intr-o revista de nunti (numar de nov. 2008) vreo 3 pagini despre aceste traditii (ruperea turtei etc.). Ceea ce m-a frapat a fost faptul ca respectiva revista promova in randul viitorilor miri aceste obiceiuri; poate “promova” nu este cuvantul cel mai potrivit pentru ca nu indemna propriu zis insa, a aloca doua sau trei pagini (in cadrul unei reviste moderne pentru nunti) pentru a ilustra aceste traditii, cu fotografii de mirese incotopenite care zambesc mandre in timp ce li se rupe turta deasupra capului, mi se pare o investitie proasta pentru niste miri care viseaza la o nunta moderna, eleganta, a zilelor noastre. Referitor la acest aspect legat de traditii si modernism la nuntile din Romania, citeste aici un interviu pe aceasta tema.
- strigatul darului (am inteles de la un prieten foarte bun, ca a participat anul trecut la o nunta in Piatra Neamt la care s-a practicat strigarea darului. Spunea ca niciodata nu s-a simtit mai penibil ca atunci cand a trebuit sa se ridice si sa spuna cu cat cotizeaza pentru tinerii insuratei.
- sticlele de bautura amplasate PE mese. Pet-uri de Fanta, Coca Cola, sticle de tuica etc.
- manelele

Cred ca lista mai poate continua, insa o sa ma opresc aici.
C’est a vous de decider! mai mult[58]

Nuntile europene-superstitii si traditii


Chiar dacă încă nu a început sezonul propriu-zis al nunţilor, dat fiind că luna februarie este o lună care celebrează dragostea, iar o continuare firească a acesteia este căsătoria, vă prezentăm câteva tradiţii şi superstiţii europene cu privire la acest eveniment extrem de important din viaţa fiecărui om.

Logodna
Inelul de logodnă. Primele inele de logodnă datează încă din Antichitate. Pe atunci erau nişte inele simple din fier sau aur, care erau puse pe inelarul de la mâna dreaptă. Papa Nicolae a introdus, în anul 860, obiceiul ca tinerei logodnice să-i fie dăruit un inel dintr-un metal preţios, însă acest lucru nu a devenit o tradiţie decât din secolul al XV-lea, mai exact, din 1477, odată cu nunta fiicei lui Carol Temerarul.

În Franţa, pentru multă vreme, tradiţia impunea ca piatra cu care era împodobit inelul de logodnă să fie albă – diamant sau piatra-lunii; în cel mai rău caz, un safir. În prezent, se obişnuieşte să se dăruiască un smarald sau rubine, chiar dacă acum circa 40 de ani ambele erau interzise.

Coşul de logodnă. În Evul Mediu, atunci când o fată era cerută în căsătorie, purta pe cap o cunună de flori. Tânăra alegea margarete sau trandafiri, lucru ce arăta că doreşte un timp de gândire sau că acceptă cererea. Uzanţele spun că logodnicul trebuie să aibă grijă ca, în dimineaţa zilei celei mari, să trimită o jerbă de flori albe sau pastel celei cu care vrea să se căsătorească. Aceasta este varianta modernă a ceea ce era cândva numit „coşul” şi care consta dintr-un obiect de mobilier, un sipet sau un coş cu flori. „Coşul” era decorat cu panglici şi cu flori şi umplut cu cadouri: bijuterii, dantelă, evantaie, obiecte de decor.

Vestimentaţia şi buchetul miresei
Rochia de mireasă. O superstiţie bine-cunoscută este că viitorul soţ nu trebuie să vadă rochia de mireasă înainte de ziua nunţii, deoarece se crede că acest lucru ar aduce ghinion cuplului.
Conform unei tradiţii spaniole, mama soţului îi oferă rochia viitoarei mirese.

Albul, simbolul purităţii, este obligatoriu pentru tânăra mireasă. În Evul Mediu, totuşi, şi chiar mai târziu, se obişnuia ca tânăra să fie îmbrăcată în roşu. Maria Stuart a purtat, pentru prima dată, o rochie albă la nunta ei.

„Something new, something old, something borrowed, something blue”. Conform obiceiurilor, în ziua nunţii, viitoarea mireasă poartă ceva nou – în general, rochia –, ceva vechi – o bijuterie –, ceva de culoare albastră – o batistă, o panglică în buchet sau în păr – şi ceva împrumutat – un voal, mănuşi sau un accesoriu. Această tradiţie datează din secolul al XIX-lea şi îşi are originea în Anglia. Noul semnifică succesul, reuşita în viitor, vechiul se referă la legătura familială a tinerei fete până la căsătorie, articolul împrumutat poartă noroc, iar culoarea albastră simbolizează fidelitatea în cuplu.

Voalul. La fel precum coroniţa de flori, voalul îşi are originile în Antichitate. El reprezenta inocenţa şi virginitatea miresei. Obiceiul de a se merge la altar cu un voal provine din vremea în care bărbatul acoperea capul femeii alese cu un cearşaf pentru a o răpi. Mai apoi, obiceiul s-a schimbat, în vremea căsătoriilor aranjate, devenind un mijloc pentru a se ascunde viitoarea soţie, încă necunoscută. În zilele noastre, voalul este ridicat în cursul ceremoniei religioase. După banchetul de nuntă, există un obicei ca mireasa să taie voalul şi să-l dăruiască tinerelor fete prezente, pentru a le aduce noroc în viitoarea lor familie.

Buchetul miresei. Cruciaţii au fost cei care au importat tradiţia jerbei de nuntă. În ziua destinată ceremoniei nupţiale, femeile o realizau ele însele din flori de portocal. Apoi, în Anglia, această modă s-a transformat şi a devenit un simplu buchet din flori albe, care era ţinut în jos în mâna stângă. În Portugalia, buchetul miresei nu exista; abia sub influenţa francezilor va apărea acest buchet, în ultimul secol.

Tradiţia aruncării buchetului s-a născut în Franţa, în secolul al XVI-lea. La început, buchetul nu era aruncat, bărbaţii trebuind să alerge după mireasă până când reuşeau să pună mâna pe el. Mai târziu, tradiţia s-a schimbat, iar acum mireasa aruncă sau dăruieşte buchetul fetelor nemăritate sau domnişoarelor de onoare, şi se spune că astfel aduce noroc celei care reuşeşte să-l prindă. În plus, conform unei credinţe populare, cea care-l prinde sau îl primeşte în dar se va mărita în acel an.

Alegerea componentelor buchetului miresei are şi ea importanţa ei. Culoarea florilor are o mare valoare simbolică: albul semnifică virginitatea, albastrul – fidelitatea, verdele – pudoarea, în vreme ce negrul exprimă refuzul, iar galbenul – adulterul. Iedera este folosită adesea datorită frunzelor ei verzi şi bogate. Ea reprezintă ataşamentul reciproc şi iubirea veşnică, pentru că, în natură, creşte viguros acolo unde se află.

Conform tradiţiei, dacă o mireasă se împiedică atunci când intră prima dată în casa ei, ghinionul se va abate asupra căminului şi, deci, asupra familiei ei. De aceea, încă de pe vremea Imperiului Roman, bărbaţii trec mireasa în braţe peste prag, ocolind astfel soarta potrivnică. Se mai obişnuieşte ca soţia să stea în stânga viitorului soţ. Astfel, acesta o poate apăra la nevoie, având mâna dreaptă liberă pentru a se putea sluji de spadă. Această tradiţie datează din vremuri îndepărtate, dar şi-a păstrat valabilitatea şi în prezent.

Ceremonia de nuntă
Verighetele. Simbol al uniunii, verighetele sunt foarte importante. Grecii au ales să poarte verigheta pe inelarul de la mâna stângă, în timp ce, în Europa, ea se purta pe mâna dreaptă. Abia în secolul al XVII-lea acest inel se va pune pe mâna stângă, conform unei legende ce datează din Egiptul antic şi care spune că inelarul mâinii stângi este străbătut de vena amoris, vena dragostei, care ajunge drept la inimă. În realitate, obiceiul provine din tradiţia căsătoriei creştine: preotul care oficia ceremonia, după ce atingea pe rând primele degete ale mâinii stângi, degetul mare, arătătorul şi degetul mijlociu (în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh), punea verigheta pe cel de-al patrulea, inelarul, spunând „Amin”. Legenda a fost dată uitării, dar obiceiul s-a păstrat.

Încă de pe vremea lui Pliniu (secolul I d.Hr.), verighetele erau făcute nu din aur, ci de cele mai multe ori din fier şi erau împodobite cu un diamant, ca simbol al trăiniciei uniunii, sau cu un magnet, care simboliza atracţia dintre cei doi. În Rusia, se purtau verighete din argint. Şi în Anglia la fel, însă aici erau decorate cu elemente din aur sau argint. În Italia, în secolul al XV-lea, erau împodobite cu diamante, pietre ce aveau puterea de a menţine dragostea între soţi.

Ordinea de intrare în biserică. Cortegiul face parte integrantă din ceremonialul nunţii şi presupune îndeplinirea unui anumit protocol. Invitaţii intră primii în biserică, se aşază (în stânga, dacă sunt din partea miresei, în dreapta, dacă sunt din partea mirelui) şi se ridică la intrarea cortegiului. Soţul intră la braţul mamei lui. Dacă mama a decedat, va intra la braţul bunicii, al surorii sau al naşei sale. Va parcurge culoarul central al bisericii, cu mama în stânga lui. Soţul o va conduce pe mama sa până la locul ei, apoi se va opri lângă altar, întors către intrarea în biserică. Urmează tatăl soţului, care o conduce pe mama miresei la locul ei, apoi se alătură soţiei sale.

Mireasa va fi condusă cu maşina sau cu caleaşca în faţa bisericii de către un bărbat pe care-l va alege ea (tată, frate, văr). Poate merge pe jos, dacă nunta are loc la ţară. Mireasa intră la braţul drept al tatălui ei, dacă acesta trăieşte, sau al unui unchi, bunic, frate mai mare sau naş; va sta în stânga acestuia, dacă este un militar, sau în dreapta lui, dacă este civil. Este urmată de domnişoarele (copiii) de onoare şi străbate culoarul central până la logodnicul ei, într-o atitudine demnă şi plină de reculegere, fără a-şi saluta prietenii şi cunoştinţele.

Mireasa nu trebuie să poarte niciun inel în timpul ceremoniei de căsătorie, nici măcar pe cel de logodnă. Trebuie să-l încredinţeze înainte de slujbă unei persoane alese de ea (mamă, soră, prietenă etc.) şi şi-l poate pune din nou pe deget înaintea recepţiei.

La ieşirea din biserică. La încheierea slujbei religioase, copiii de onoare pot ieşi primii, înaintea mirilor, cu coşuleţe umplute cu petale de trandafiri, sau pot forma un cortegiu în urma tânărului cuplu. După aceea vin mirii (mireasa, la braţul stâng al soţului ei). Apoi părinţii lor (tatăl miresei îi dă braţul mamei mirelui, urmaţi de tatăl mirelui la braţ cu mama miresei, simbolizând astfel contopirea familiilor), bunicii lor, martorii, familiile şi invitaţii (bărbaţii avându-le în stânga pe doamne). Se obişnuieşte ca o parte a celor prezenţi, adeseori prietenii, să iasă primii, pentru a-i întâmpina pe miri cu boabe de orez. În zilele noastre, se întâmplă destul de des ca mirii să dea drumul unor porumbei la încheierea ceremoniei religioase sau atunci când se închină un pahar în cinstea lor, cum este cazul în Rusia, în Italia, în Statele Unite sau Filipine. Prin eliberarea păsărilor, cuplul marchează voinţa lui de a răspândi în jur pace. Aceste păsări sunt monogame, formează un cuplu unit toată viaţa şi, deci, sunt un simbol al fidelităţii.

Încă din Antichitate, spre cuplul care iese din biserică se aruncă boabe de orez sau de anason, ca să-i aducă prosperitate şi fecunditate. Astăzi, orezul este înlocuit cu confetti în formă de petale de flori, simbol amintind de fertilitate şi fecunditate.

Militarii care se căsătoresc în uniformă trec pe sub o boltă alcătuită din săbiile camarazilor lor. Acest obicei îşi are originea în bolta de oţel pe care au format-o deputaţii pentru a-l întâmpina pe regele Ludovic al XVI-lea la Primărie, pe 17 iulie 1789, ca să-l apere. De fapt, era o imitaţie a ritualului de învestire masonică. Cavalerii pot forma un scut de cravaşe, iar vânătorii, în uniformă şi cu panaş, îi pot întâmpina pe miri în sunetul goarnei.

Recepţia
Tortul tradiţional. Tortul de nuntă reprezintă, încă din Antichitate, fertilitatea, fericirea şi prosperitatea ce li se doresc tinerilor miri. Romanii presărau firimituri din el deasupra capetelor noului cuplu. Uneori, erau aruncate bucăţi din tort deasupra capului miresei.

În secolul al XVIII-lea, în Anglia, exista tradiţia pregătirii unor prăjituri impresionante, pe mai multe etaje, care, în Franţa, s-au transformat în torturi supraetajate. Se considera că, cu cât acestea erau mai înalte, cu atât mirii aveau să fie mai fericiţi. Această formă se mai foloseşte şi astăzi. Englezii, foarte nostalgici, păstrează uneori, ca amintire, o bucată din tortul de nuntă. În unele regiuni ale lumii, s-au menţinut până azi obiceiuri vechi: în Statele Unite, domnişoarele de onoare pun două bucăţi de tort sub patul lor, pentru a se mărita cât mai repede.

Onoarea de a tăia tortul îi revine miresei, care trebuie să taie ea singură prima bucată din acesta. Există o superstiţie cum că nerespectarea acestei reguli atrage după sine sterilitatea femeii respective. În acelaşi timp, soţul pune mâna pe cea a miresei. Astăzi, unele cupluri preferă să taie tortul împreună, ceea ce le asigură o descendenţă comună.

Articolul de faţă se bazează pe extrase din lucrarea NUNŢILE REGALE a lui Béatrice de Bourbon Siciles şi Cyrille Boulay, apărută la Pro Editură şi Tipografie. mai mult despre[59]

Domnisoarele de mireasa: traditie sau trend?


In peisajul oricarei nunti, gratia si frumusetea miresei sunt accentuate de prezenta domnisoarelor de onoare, un fel de garda personala plina de gingasie, menita sa aduca belsug de veselie si tinerete petrecerii.

Traditia romaneasca a acestor oficii este incredintata drushtelor, fete tinere, verisoare sau prietene ale mirilor, care au roluri distincte in ceremonialul de nunta. Ele au ajutat la cusutul hainelor mirilor, sunt alaturi de nasa la impodobirea miresei si o insotesc pe aceasta la biserica. Se disting de celelalte invitate prin podoaba de flori a cositelor si se impart, dupa roluri, in doua categorii : drushte de mire, pentru cele care insotesc mirele, si drushte de mireasa. In traditia romaneasca a cavalerilor de onoare, acestia se numesc “cematori de mireasa” fiind de obicei frati sau verisori cu mireasa, pe care o slujesc asezati de o parte si de alta impreuna cu drushtele.
wedding075
Ca intotdeauna, radacinile unei traditii trebuie cautate in istorie. Intr-adevar, originea domnisoarelor de onoare se afla in Roma antica, atunci cind s-a instituit obiceiul ca mirele si mireasa sa mearga la biserica insotiti de o procesiune de tineri, barbati de aceeasi virsta imbracati la fel ca mirele. Rostul acestei deghizari era acela de a deruta spiritele rele care nu ar putea face diferenta si nu ar putea aduce raul asupra mirelui.

wedding115

Mai tirziu, prin secolul 18, in lumea anglo-saxona, ideea s-a concentrat pe apararea miresei de aceste spirite si asa au aparut si domnisoarele de onoare. mai mult[60]












Unelte personale